Analiza moleculară a carcinogenezei hepatice non-virale: Rolul inflamației, îmbătrânirii și potențialul preventiv al ceaiului verde

O echipă internațională de cercetători de la Universitatea Hiroshima, Spitalul Prefectural Hiroshima și Spitalul Universitar Hiroshima a publicat în data de 21 februarie 2025, în revista Journal of Proteome Research, un studiu care identifică mecanismele moleculare implicate în dezvoltarea carcinomului hepatocelular (HCC) pe fond de boală hepatică cronică non-virală (CLD). Studiul propune o nouă abordare în prevenția acestui tip agresiv de cancer, sugerând rolul antioxidantului epigallocatechin gallate (EGCG) – un compus prezent în ceaiul verde – în normalizarea disfuncțiilor metabolice asociate inflamației și îmbătrânirii hepatice.

Context

Carcinomul hepatocelular este o malignitate cu rată scăzută de supraviețuire, doar aproximativ 10% dintre pacienți supraviețuind la 5 ani de la diagnostic. În timp ce infecțiile virale cu virusurile hepatitice B și C au fost considerate principalele cauze ale HCC, o proporție tot mai mare de cazuri este diagnosticată pe fond de boli hepatice cronice non-virale, cum ar fi steatohepatita non-alcoolică (NASH).

Studiile anterioare au indicat că inflamația cronică, stresul oxidativ și tulburările metabolice favorizează transformarea malignă a hepatocitelor. Totuși, mecanismele moleculare exacte care diferențiază țesutul hepatic sănătos de cel predispus la HCC nu sunt complet elucidate.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat mostre de țesut hepatic non-tumoral prelevate de la pacienți cu HCC pe fond de CLD, utilizând o abordare multi-omică (analize transcriptomice și metabolomice combinate).

• Transcriptomul a fost analizat prin secvențiere RNA (RNA-seq), evidențiind genele exprimate diferit între țesutul hepatic normal și cel afectat de CLD.

• Metabolomul a fost evaluat pentru a identifica modificările în compoziția moleculelor implicate în metabolismul hepatic.

Pe baza acestor date, echipa a clasificat pacienții în două subtipuri de CLD:

• Subtipul 1: caracterizat prin activare crescută a căilor inflamatorii.

• Subtipul 2: asociat cu pacienți vârstnici, prezentând alterări metabolice și acumulare de acizi grași.

Ambele subtipuri au prezentat expresie redusă a genelor implicate în metabolismul acizilor grași, dar Subtipul 2 a prezentat și niveluri scăzute ale metaboliților esențiali pentru funcția hepatică.

Rezultate

Printre descoperirile cheie:

• Inflamația și îmbătrânirea contribuie independent la carcinogeneza hepatică non-virală.

• Semnăturile moleculare ale acestor mecanisme pot servi drept ținte terapeutice pentru chemoprevenție.

• EGCG – un polifenol din ceaiul verde – a demonstrat, în studii anterioare pe modele murine cu dietă bogată în grăsimi, capacitatea de a inhiba căile inflamatorii activate în CLD.

• Echipa sugerează că EGCG ar putea contribui la normalizarea profilului transcriptomic în subtipul inflamator de CLD, iar în subtipul asociat cu îmbătrânirea ar putea fi utile strategii de suplimentare cu metaboliți deficienți.

Concluzii

Studiul oferă dovezi clare că:

• Inflamația cronică și disfuncțiile metabolice asociate îmbătrânirii contribuie la transformarea malignă a ficatului în context non-viral.

• Profilurile moleculare obținute pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor intervenții preventive personalizate.

• EGCG, ca agent antioxidant natural, reprezintă o opțiune promițătoare de chemoprevenție, dar sunt necesare studii suplimentare clinice pentru validarea eficacității sale.

Autorii concluzionează că viitoarele tratamente ar trebui să fie direcționate pe baza anomaliilor moleculare individuale, cum ar fi:

• inhibarea inflamației în Subtipul 1;

• completarea deficiențelor metabolice în Subtipul 2.