Abordări de tip îngrijire-vindecare pentru reducerea suferinței emoționale și creșterea rezilienței la persoanele cu cancer

Cancerul continuă să fie una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel mondial, cu aproximativ 10 milioane de decese înregistrate în anul 2020. În Statele Unite, se estimează că până în 2025 vor exista peste 600.000 de decese cauzate de cancer. Cu toate acestea, rata de supraviețuire a crescut semnificativ datorită depistării precoce, progresului tehnologic și terapiilor inovatoare, ajungând la o rată de supraviețuire relativă la 5 ani de 69% pentru perioada 2014–2020.
Odată cu creșterea numărului de supraviețuitori, atenția comunității medicale s-a îndreptat către provocările emoționale și psihologice persistente cu care se confruntă persoanele care trăiesc cu cancer. Aproximativ 30% dintre acești pacienți prezintă depresie și anxietate, manifestări ce duc la o scădere a calității vieții, funcționare psihosocială deficitară și chiar creșterea riscului de suicid.

În acest context, interesul cercetării s-a orientat către identificarea resurselor interne și strategiilor care susțin reziliența – capacitatea individului de a-și restabili echilibrul în fața adversității. Această abilitate s-a dovedit esențială pentru reducerea stresului și a efectelor secundare ale tratamentelor oncologice.

Revizuirea publicată în Nursing Reports a fost construită pe baza Teoriei Îngrijirii Umane formulată de Jean Watson, care promovează o abordare holistică și umanistă a îngrijirii, centrată pe dimensiunile emoționale, spirituale și existențiale ale pacientului. Acest cadru teoretic a ghidat analiza și clasificarea modalități de îngrijire-vindecare – intervenții complementare și integrative menite să reducă distresul emoțional și să amplifice reziliența persoanelor care trăiesc cu cancer.

Context

Literatura de specialitate a investigat numeroase intervenții integrative și complementare pentru a sprijini adaptarea emoțională a pacienților oncologici. Totuși, heterogenitatea metodologică a acestor studii – în privința designului, duratei, tipului de intervenție sau a indicatorilor măsurați – a îngreunat identificarea mecanismelor prin care aceste modalități de îngrijire-vindecare acționează.

Prin urmare, autorii au considerat necesară o analiză sistematică de tip revizuirea scopului care să cartografieze structura, componentele active, elementele nespecifice, durata și intensitatea modalităților de îngrijire-vindecare aplicate în oncologie, pentru a construi o bază solidă de cercetare viitoare și o înțelegere aprofundată a intervențiilor centrate pe îngrijirea holistică.

Despre studiu

Metodologie

Studiul a fost realizat conform metodologiei Joanna Briggs Institute (JBI) și raportat în conformitate cu ghidul PRISMA-ScR. Protocolul a fost înregistrat în Open Science Framework.

Au fost incluse surse publicate și nepublicate care analizau intervenții de îngrijire-vindecare destinate persoanelor adulte cu cancer (≥18 ani), excluzând cazurile benigne sau pacienții aflați sub monitorizare activă. Intervențiile trebuiau să abordeze simultan reziliența și distresul emoțional (anxietate și depresie), utilizând instrumente standardizate de măsurare.

Baza de date a inclus PubMed, CINAHL, PsycINFO, Web of Science, Embase, Scopus, LILACS, SciELO și CUIDEN, cu actualizări în martie–aprilie 2025. În total, 1.176 înregistrări au fost identificate, iar după eliminarea duplicatelor și aplicarea criteriilor de eligibilitate, 16 studii au fost incluse în analiză.

Caracteristicile studiilor incluse

• Țări participante: China (37,5%), SUA (25%), urmate de Taiwan, Regatul Unit, Finlanda, Germania, Italia și Australia.
• Design: 9 studii randomizate controlate, 2 studii cvasi-experimentale, 2 retrospective, 1 de fezabilitate, 1 longitudinal și 1 cu metodă mixtă.
• Populație: 1577 persoane cu cancer, majoritar femei diagnosticate cu cancer de sân (57%).
• Locul intervenției: spital, ambulatoriu, domiciliu sau combinații ale acestora.

Rezultate

Clasificarea intervențiilor de îngrijire-vindecare

Intervențiile au fost grupate conform Proceselor Caritas (CP)

• CP #2: Modalități bazate pe mindfulness – axate pe prezență autentică, credință și conștientizare interioară.
• CP #4: Modalități de grup – susțin relații de încredere și sprijin reciproc între participanți.
• CP #5: Modalități expresive – facilitează exprimarea emoțiilor prin artă, scris, muzică sau dialog terapeutic.
• CP #7: Modalități educaționale – promovează învățarea transpersonală și autoreglarea emoțională.

Principalele constatări

• Mindfulness și autocompasiune: Programe precum MBSR sau Mindful Self-Compassion au redus semnificativ anxietatea și depresia, crescând conștientizarea și reglarea emoțională.
• Sprijinul de grup: Participarea la grupuri de sprijin și mentorat a consolidat sentimentul de apartenență și a redus izolarea emoțională.
• Expresivitatea emoțională: Terapia prin muzică, scrisul expresiv și intervențiile de tip CALM au facilitat procesarea emoțiilor legate de boală și au îmbunătățit calitatea vieții.
• Educația și autoreglarea: Intervențiile educaționale și de psychoeducation au îmbunătățit autocunoașterea, sentimentul de control și adaptarea cognitivă la boală.

Rezultate secundare

În afara reducerii anxietății și depresiei, au fost evaluate:

• Calitatea vieții (în 43,7% dintre studii);
• Autocompasiunea și mindfulness-ul (în 31% dintre studii);
• Biomarkeri fiziologici (în 18,7% dintre studii), sugerând o abordare integrată minte–corp.

Instrumente utilizate

Reziliența a fost măsurată predominant cu Connor–Davidson Resilience Scale (CD-RISC), iar anxietatea și depresia prin HADS, SAS/SDS sau Beck Inventories. Lipsa de uniformitate a instrumentelor sugerează nevoia de standardizare metodologică și de validare culturală pentru populațiile oncologice diverse.

Interpretare

Rezultatele evidențiază importanța unei abordări centrate pe întregul individ, unde relația terapeutică, mediul liniștit și exprimarea autentică contribuie la vindecare. Conectarea empatică dintre pacient și îngrijitor, conform Watson’s Caring Science, creează un spațiu de transformare interioară și restabilire a armoniei emoționale.

Durata și frecvența intervențiilor au variat între câteva săptămâni și 12 luni. Intervențiile scurte, de 20–30 de minute, s-au dovedit fezabile clinic, însă programele mai lungi au consolidat relațiile de îngrijire și efectele durabile asupra rezilienței.

Prin integrarea biomarkerilor biologici și a dimensiunilor psihologice, aceste cercetări aduc o contribuție semnificativă la dezvoltarea nursingului bazat pe știința îngrijirii, susținând tranziția către precision nursing orientat spre relaționalitate, compasiune și date obiective.

Concluzii

Analiza oferă o imagine complexă a intervențiilor caring–healing în oncologie, evidențiind potențialul lor de a reduce distresul emoțional și de a întări reziliența la persoanele care trăiesc cu cancer.

Cea mai eficientă strategie identificată a fost intervenția de grup, bazată pe sprijin reciproc, mentorat și exprimare emoțională. Totodată, integrarea dimensiunilor spirituale, educaționale și relaționale ale îngrijirii reprezintă un pas esențial pentru implementarea unui model de îngrijire umanistă, personalizată și bazată pe dovezi.

În final, studiul subliniază nevoia de cercetări suplimentare care să testeze aceste intervenții în populații oncologice variate, utilizând instrumente standardizate și cadre teoretice coerente, pentru a transforma îngrijirea holistică într-un pilon central al medicinei moderne.