Radioterapia in cancer

Autor: Dr. Știuriuc Simona , publicat la 05-02-2015

Radioterapia in cancer
Radioterapia oncologică este terapia care folosește radiația ionizantă - în general ca parte a tratamentului în cancer - pentru a controla sau distruge celulele maligne. Tratamentul poate fi curativ pentru anumite tipuri de cancer, condiția fiind ca acestea să fie localizate într-o singură zonă a corpului.

Radioterapia mai poate fi folosită și ca parte a terapiei adjuvante, pentru a preveni recurența tumorală după chirurgie. Aflându-se într-o relație de sinergism cu chimioterapia, radioterapia poate fi folosită în cancerele susceptibile înainte, în timpul și după chimioterapie.

Radioterapia este aplicată tumorilor maligne din cauza capacității sale de a controla creșterea celulară. Radiațiile ionizante acționează prin alterarea ADN-ului țesutului canceros, conducând la moartea celulară. Pentru a evita țesuturile sănătoase - pielea sau organele prin care radiația trebuie să treacă pentru a ajunge la tumoră - fasciculele țintite de radiații sunt orientate din diferite unghiuri de expunere, așa încât să se intersecteze în tumoră, realizând o doză absorbită mult mai mare, decât în vecinătatea sănătoasă.

În afara tratării tumorii, câmpurile iradiante mai pot include și ganglionii limfatici regionali, dacă sunt afectați clinic sau radiologic tumoral. Este necesară includerea unei margini tisulare normale peritumorale, pentru a exclude răspândirea malignă subclinică.

Radioterapia oncologică
este specialitatea medicală în care se prescriu radiațiile, fiind diferită de radiologie, care se folosește în imagistică și diagnosticare medicală. Această metodă terapeutică mai poate fi folosită și ca paliație sau în scop curativ. Este de asemenea comună combinarea radioterapiei cu chirurgia, chimioterapia, hormonoterapia, imunoterapia. Cele mai multe tipuri de cancere pot fi tratate, într-o anumită măsură, prin radioterapie.

Intenția tratamentului
(curativă, adjuvantă, neoadjuvantă, terapeutică sau paliativă) va depinde atât de tipul tumoral, localizare și stadiu, cât și de starea clinică generală a pacientului. Iradierea totală a corpului este o tehnică folosită la pregătirea corpului pentru a primi un transplant de măduvă osoasă. Brahiterapia, în care se plasează o sursă de radiații în interiorul sau imediat lângă zona de tratat, este o altă formă de radioterapie, care minimalizează expunerea țesuturilor sănătoase în timpul procedurilor care tratează cancerul mamar, de prostată sau localizat la nivelul altor organe.

Radioterapia este aplicată și în cazul unor boli nonmaligne, cum ar fi tratarea nevralgiei trigeminale, neuroamelor acustice, bolii oculare tiroidiene, pterigionului, sinovitei pigmentate vilonodulare, dar și în prevenția cheloizilor, a restenozei vasculare sau osificării heterotopice. Folosirea radiațiilor în condițiile nonmaligne este limitată de riscul cancerelor radioinduse.

Doza de radiații în cancer Doza de radiații folosită în radioterapia cu fotoni se măsoară în gray și variază în funcție de tipul și stadiul cancerului. Pentru cazurile curative, doza clasică pentru o tumoră epitelială solidă este între 60-80 Gy, în timp ce lipoamele sunt tratate cu 20-40 Gy. continuare ›

Tipurile de radioterapie în cancer Există trei tipuri principale de radioterapie: radioterapie cu fascicul extern (EBRT ori XRT) sau teleterapia, brahiterapia sau terapia cu sursă de radiații acoperită și terapia sistemică cu radioizotopi sau radioterapia cu sursă neacoperită. Diferența dintre acestea constă în poziționarea sursei de iradiere față de corp. continuare ›

Eficacitatea radioterapiei în cancer Fiecare tip de cancer răspunde într-un mod distinct la radioterapie. Reacția unei tumori la radiații este descrisă de radiosensibilitatea sa. Celulele maligne înalt radiosensibile sunt distruse rapid de dozele modeste de radiații. continuare ›

Indicațiile radioterapiei în cancer Fiecare tip de cancer presupune o altă schemă de tratament. Anumite tumori maligne pot fi tratate doar prin urmarea ședințelor de radioterapie, altele impun ascocierea acestei forme curative cu chimioterapia sau cu chirurgia. continuare ›

Efectele adverse ale radioterapiei oncologice Radioterapia este nedureroasă. Tratamentele paliative cu doze mici multiple determină efecte secundare minime sau deloc, în timp ce dozele mai mari de iradiații pot determina diferite efecte adverse în timpul tratamentului sau în lunile ori anii de după tratament. continuare ›

Tipuri de cancer sensibile la radioterapie Anumite tipuri de cancere sunt considerate mai sensibile la radiații, decât altele. În cazul tumorilor care răspund mai repede și mai eficient la tratament, radioterapia poate opri cu succes dezvoltarea țesutului bolnav, fără a afecta permanent celulele sănătoase aflate în vecinătate. continuare ›

Bazele biologice ale radioterapiei

Mecanismul exact al morții celulare cauzate de iradiere este încă investigat. Datele susțin apariția unor rupturi ale ADN-ului nuclear cu pierderea ireversibilă a integrității reproductive a celulei și, eventual, moartea acesteia. Distrugerile prin iradiere pot fi direct ionizante, însă în practica clinică distrugerile sunt cel mai adesea indirect ionizante, prin formarea de radicali liberi din radioliza apei celulare.

Leziunile ADN sunt cauzate de particule încărcate sau fotoni. În terapia fotonică, efectul radiațiilor se realizează prin radicalii liberi. Celulele au mecanisme care repară leziunile unei singure catene ADN sau a ambelor catene. Totuși, rupturile dublu-catenare sunt mai dificil de reparat și pot duce la anomalii cromozomiale dramatice și deleții genetice.

Țintirea rupturilor dublu-catenare crește probabilitatea morții celulare. Celulele canceroase sunt, în general, mai puțin diferențiate și mai frecvent de tipul celulei stem; ele se reproduc mai des decât celulele diferențiate normale și au o capacitate scăzută de a repara leziunile subletale. Astfel, rupturile mono-catenare sunt transmise în următoarele celule prin diviziune și anomaliile ADN se acumulează, ducând la apoptoza celulară sau o reproducere mai lentă. (4)

Una dintre principalele limitări ale radioterapiei prin fotoni este deficitul în oxigen al tumorilor solide. Acestea își pot neoforma propria rețea vasculară, determinând o stare de hipoxie. Oxigenul este un radiosensibilizant potent, crescând eficacitatea unei doze de radiații prin formarea radicalilor liberi. Celulele tumorale dintr-un mediu hipoxic pot fi de două-trei ori mai radiorezistente. Au fost studiate diferite metode și substanțe pentru a depăși hipoxia, incluzând folosirea oxigenului cu presiune înaltă, terapia hipertermica, substitutele de sânge care transportă mai mult oxigen și  medicamentele radiosensibilizante – metronidazol, misonidazol. (9)

Particulele încărcate - precum protonii și ionii de boron, carbon și neon - pot cauza rupturi în ADN-ul tumoral prin transfer înalt de energie, determinând mai ales rupturi dublu-catenare, cu un efect antitumoral independent de aportul de sânge cu oxigen. Datorită masei lor relativ mari, protonii și alte particule încărcate au o doză secundară în țesuturile vecine mai mică, fasciculul rămânând focalizat pe forma tumorii. De asemenea, țintesc mai precis tumora, prin efectul vârfului Bragg.

Publicat la 05-02-2015 | Vizite: 2948 | bibliografie

Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.