În unele cazuri, mielomul ar putea fi prevenit înainte de dezvoltare, conform studiilor

Cercetătorii din cadrul Universității din Birmingham au identificat modul în care o afecțiune comună asimptomatică poate avansa în mielom.

Mielomul afectează celulele plasmatice, un tip de celule albe din sânge care își au originea în măduva osoasă. Speranța de viață după diagnostic este foarte scăzută iar simptomele includ afectarea dureroasă și debilitantă a osului, anemie și grețuri.

Această boală de obicei progresează de la o afecțiune aparent benignă, numită MGUS (gamapatie monoclonală de semnificație necunoscută), care apare în special la populația în vârstă. Doar 1 din 100 cazuri de pacienți cu MGUS va dezvolta mielom anual și nu se poate prezice care pacienți sunt expuși riscului. Mielomul nu se răspândește la alte organe, însemnând că doar în mediul de la nivelul măduvei osoase pot supraviețui celulele canceroase de acest tip.

Cercetările au arătat că modificările care apar la nivelul măduvei osoase la pacienții cu MGUS și favorizează dezvoltarea cancerului sunt timpurii, iar identificarea lor și intervenția rapidă ar putea preveni ca acest tip incurabil de cancer să se dezvolte. O genă numită PADI2 devine extrem de reactivă la nivelul celulelor țesutului conector osos, crescând producția de interleukină-6 (IL-6).

Celulele țesutului conector eliberează IL-6 la nivelul măduvei osoase, care se leagă de receptorii celulelor canceroase, crescând multiplicarea lor și rezistența la depistare și tratament.

Utilizarea medicamentelor pentru identificarea genei PADI2 în cazul bolii MGUS ar putea reduce rezistența celulelor canceroase și ar crește eficiența tratamentului.

Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Leukemia.

Sursa: Medical Xpress