Ce este cancerul - explicații pe ințelesul tuturor

Cancerul este un termen general care cuprinde peste 100 de afecțiuni.

Cu toate că există mai multe tipuri de cancer, toate cancerele debutează datorită declanșării unei diviziuni celulare anormale, care scapă de sub control.
Cancerele netratate sunt foarte grave și duc iremediabil la decesul pacientului.
Corpul uman este alcătuit din trilioane de celule vii. Celulele normale cresc și se divid pentru a forma alte celule, apoi mor într-un mod organizat și ordonat, dictat de activitatea genică și de semnalele intercelulare.

După ce individul ajunge la stadiul de adult și corpul nu mai este în creștere, majoritatea celulelor se vor divide numai pentru a înlocui celulele îmbătrânite sau pentru a facilita vindecarea eventualelor leziuni. [1]

Cât de frecvent este cancerul?

În Statele Unite ale Americii, se estimează pe baza sondajelor și statisticilor existente la momentul actual că aproximativ jumătate din populația de sex masculin și aproximativ o treime din populația de sex feminin vor dezvolta cancer de-a lungul vieții.

Sunt procente alarmante, însă sunt doar estimări. Trebuie avut însă în vedere că odată cu dezvoltarea stilului de viață modern au apărut numeroși factori de risc și de agresiune care cresc probabilitatea unui individ de a dezvolta cancer în timpul vieții. La aceasta se adaugă și creștera foarte mare a speranței de viață în țările dezvoltate.

La momentul actual, milioane de oameni trăiesc cu cancer sau au învins această boală.

Riscul de apariție al cancerului poate fi redus prin modificări ale stilului de viață: renunțarea la fumat, limitarea expunerii la soare, activitate fizică regulată și o dietă sănătoasă.

Există de asemenea teste de screening (depistare în stadiul incipient, curabil) pentru anumite tipuri de cancer, prin urmare acesta pot fi depistate înainte de apariția invaziei în organele și țesuturile locale și a invaziei la distanță (metastazării).
Cu cât un cancer este depistat și tratat mai curând, cu atât șansele de supraviețuire sunt mai mari. [2], [1]

Cum apare cancerul

Cancerul se declanșează în momentul în care diviziunea celulară într-o zonă a corpului scapă de sub control.

Celulele canceroase (maligne) cresc, se divid și se dezvoltă într-un mod complet diferit față de celulele normale. Celulele maligne nu suferă moartea programată (apoptoza), ci continuă să se dezvolte și să se dividă creând noi celule canceroase, anormale. Celulele canceroase pot de asemenea invada țesuturile vecine, lucru pe care celulele normale nu îl pot face.

Creșterea și diviziunea necontrolată și invazia în țesuturile limitrofe sunt caracteristicile de bază ale celulelor maligne.

O celulă normală devine canceroasă din cauza apariției unor modificări la nivelul materialului genetic celular (ADN-ului). ADN-ul este un constituent de bază din nucleul oricărei celule a organismului, acesta fiind elementul de bază care comandă și coordonează toate acțiunile celulare printre care și creșterea, dezvoltarea, diviziunea și apoptoza.

În cazul celulelor normale, obișnuite ale organismului, în momentul în care ADN-ul suferă modificări sau leziuni, fie aceste leziuni sunt reparate prin mecanisme moleculare, fie celula moare. În cazul celulelor canceroase, ADN-ul lezat sau mutat (care a suferit mutații genetice) nu este reparat, iar celula nu moare, nu suferă apoptoza, cum ar trebui să o facă în mod normal.

Această celulă cu ADN lezat, modificat sau mutant, numită celulă canceroasă, se va dezvolta în continuare și se va divide necontrolat, rezultând noi celule cu caracteristici și structură modificate, tot canceroase, care nu îndeplinesc nicio funcție și de care organismul nu are nevoie. Aceste noi celule canceroase prezintă același tip de ADN mutat sau lezat ca și celula canceroasă de origine.

Indivizii pot moșteni ADN anormal de la părinți (moștenire genetică), însă acest lucru se întâmplă mai rar.

De cele mai multe ori leziunea și/sau mutația ADN-ului este determinată de anomalii care apar în timpul reproducerii celulare prin diviziune sau anomalii determinate de expunerea la anumiți factori din mediul extern.

De exemplu, substanțele toxice conținute în fumul de țigară și expunerea la ultraviolete de tip B determină anomalii celulare care duc apoi la cancer pulmonar, respectiv la cancer de piele. Însă nu toate persoanele care fumează sau care se expun la ultraviolete de tip B fac cancer.

Există încă multe mistere neelucidate în ceea ce privește cauzele cancerului și factorii de risc care îl determină, însă se consideră că apariția acestuia are la bază prezența anomaliilor genetice celulare potențate de o anumită predispoziție genetică a pacientului și de factorii de mediu. [1], [2]

Cum se răspândește cancerul

Celulele canceroase au capacitatea de a metastaza, adică de a migra pe cale hematogenă (sanguină) sau limfatică spre alte zone ale corpului.

Astfel, tumora primară (prima tumoră canceroasă care apare în corp) va determina prin diseminare sistemică a celulelor maligne una sau mai multe tumori secundare (metastaze).

În timp, tumorile înlocuiesc țesutul normal al organului în care se dezvoltă, astfel încât funcționarea adecvată a acestuia devine imposibilă.

Indiferent de zona în care metastazează cancerul, denumirea bolii este întotdeauna legată de locul de apariție al tumorii primare. De exemplu, cancerul de sân care a metastazat la ficat este denumit ca diagnostic cancer de sân (mamar) cu metastaze hepatice și în niciun caz cancer hepatic.

De asemenea, cancerul de prostată care a metastazat la nivel osos este denumit cancer de prostată metastatic sau cu metastaze osoase, nu cancer osos. Prin urmare, toate zonele și organele în care cancerul a metastazat se numesc tumori secundare și zone de metastază, cancerul primar, primul organ în care a apărut tumora fiind punctul de plecare, de aici pornind și formularea diagnosticului.

Cancerele se comportă foarte diferit în funcție de organul în care se dezvoltă tumora primară. Acestea evoluează diferit și răspund la tratamente diferite. De aceea persoanele diagnosticate cu cancer au nevoie de un diagnostic detaliat și de un tratament țintit, în funcție de canceurl de care suferă. [3]

Tumorile necanceroase

Termenul ”tumoră” este unul foarte general și definește o colecție de celule. Nu toate tumorile sunt canceroase (maligne), există și tumori necanceroase (majoritatea) numite tumori benigne.

Tumorile benigne nu amenință viața pacientului, dar pot cauza însă probleme legate de creșterea lor extensivă care poate determina presiune asupra organelor și țesuturilor sănătoase. Însă acestea nu au caracteristicile de invazie și de metastazare pe care le prezintă tumorile maligne.

De aceea, este foarte important diagnosticul anatomopatologic (histopatologic) realizat în urma analizei macroscopice și microscopice a unei piese de biopsie din tumoră. Numai acesta poate pune diagnosticul de certitudine în cancer și poate face diferențierea între o tumoră malignă și o tumoră benignă. [1]

Stadializarea

Stadializarea este probabil cea mai importantă etapă după diagnosticul anatomopatologic de cancer. Este procesul prin care se determină cât de avansat este cancerul la momentul diagnosticului și unde se află acesta localizat. Medicul folosește stadializarea pentru a planifica tratamentul și pentru a prezice prognosticul bolii.

Cancerele aflate în același stadiu au în general același prognostic și necesită aceleași metode de tratament. De exemplu, un cancer de sân care nu este într-un stadiu avansat poate fi tratat cu chirurgie și radioterapie, în timp ce un cancer de sân în stadiu avansat poate necesita chirurgie, radioterapie și chimioterapie sau, doar chimioterapie paleativă dacă se află în cel mai avansat stadiu.

În vederea stadializării, medicul va face o mulțime de investigații în funcție de localizarea tumorii.

Se fac teste imagistice precum radiografii, tomografie computerizată, RMN și PET (Tomografie cu emisie de pozitroni) care oferă detalii cu privire la localizare și la modul în care este integrată tumora la nivelul organului sau țesutului respectiv. Biopsia este necesară pentru confirmarea diagnosticului de cancer la anatomie patologică.

Există multe sisteme de stadializare utilizate în cancer însă la momentul actual se folosește un singur sistem, unic la nivel internațional numit sistemul TNM.

Clasificarea sau stadializarea TNM se va regăsi în fiecare buletin unde este menționat diagnosticul de cancer. În funcție de stadiul în care se află pacientul se stabilesc diagnosticul și prognosticul. T reprezintă prescurtarea de la tumoră, N - prescurtarea de la ganglion (node) și M prescurtarea de la metastază.

• Scorul T se folosește pentru stadializarea tumorii primare, existând 4 stadii, de la T1 la T4, T1 și T2 corespunzând cancerului mai puțin avansat. T0 corespunde faptului că nu există tumoră primară
• Scorul N se folosește pentru a determina numărul ganglionilor limfatici invadați tumoral, fiind între N1 și N3. N0= nu există ganglioni limfatici invadați.
• Scorul M se folosește pentru a se determina dacă există sau nu metastaze. M0 înseamnă inexistența metastazelor, în timp ce M1 înseamnă că s-au depistat metastaze, una sau mai multe, în diferite țesuturi și organe.

Scorul TNM este folosit apoi pentru stadializare, care începe cu cancerul incipient de stadiul 0 sau I și se termină cu cancerul terminal, de stadiul IV. Această stadializare este punctul de plecare pentru medicul oncolog în stabilirea tratamentului. [4], [1]

Tratamentul cancerului - generalități

Tratamentul recomandat fiecărui pacient depinde de tipul de cancer, stadiul acestuia, posibilele efecte secundare pe care le poate avea tratamentul și de starea generală de sănătate a pacientului.

Tratamentul pacientului cu cancer este stabilit și urmărit de către o echipă multidisciplinară care cuprinde specialiști din diferite ramuri ale medicinii, ramuri în strânsă legătură cu tipul de cancer pe care îl are pacientul. Cele mai folosite metode de tratament în cancer sunt următoarele:

• Chirurgia- cea mai veche metodă de tratament dar și cea mai folosită. Pentru ca tumora să poată fi excizată complet chirurgical cancerul nu trebuie să fie într-un stadiu avansat.
• Chimioterapia reprezintă utilizarea medicamentelor citostatice pentru declanșarea morții celulelor canceroase oprindu-le capacitatea de creștere și diviziune. Are însă numeroase efecte adverse.
• Radioterapia utilizează raze X de înaltă energie și/sau alte particule pentru a determina moartea celulelor canceroase dintr-o anumită zonă asupra căreia aceste raze sunt țintite.
• Imunoterapia și vaccinurile sunt folosite pentru anumite tipuri de cancer și ajută sistemul imunitar să lupte împotriva celulelor maligne.
• Transplantul de măduvă osoasă și transplantul de celule stem sunt proceduri cel mai frecvent utilizate la pacienții cu leucemie, milom multiplu și anumite tipuri de limfoame.
• Terapia target și terapia personalizată sunt tipuri de tratament care țintesc genele specifice care declașnează cancerul sau anumite proteine responsabile pentru creșterea și supraviețuirea celulelor canceroase. [6]

Concluzii

Cancerul este o boală severă, nu numai din punct de vedere fiziologic, cât din punct de vedere psihologic.

Un pacient cu cancer trece prin numeroase situații și încercări grele, de aceea, pe lângă aplicarea unui tratament medicamentos sau chirurgical țintit este necesară și o susținere psihologică continuă, atât a pacientului cât și a familiei.

Este foarte important să știm că un cancer, cu cât este depistat mai devreme, cu atât există mai multe șanse de supraviețuire și vindecare completă.

De aceeal, screening-ul este foarte important, la fel ca și menținerea unui stil de viață sănătos precum și controalele regulate la medicul de familie. Dacă în familia pacientului au existat sau există antecedente de cancer, urmărirea trebuie să fie cu atât mai atentă, întrucât există unele tipuri de cancer familial dar și prezența cancerului la o rudă de gradul I crește foarte mult riscul individului de a dezvolta cancer la un moment dat în viață.

Trebuie să reținem, de asemenea, că la momentul actual există numeroase modalități de tratament și foarte multe cancere sunt vindecabile, cu condiția să fie depistate devreme.

Prin urmare, vigilența și controalele medicale regulate sunt foarte importante într-o epocă în care incidența cancerului a crescut foarte mult și se află în continuare în creștere.