Ar putea fi semne de cancer?

Autor: Dolfi Alexandra , publicat la 26-06-2014

Ar putea fi semne de cancer?

Cancerul este considerată o boală a celulelor, care sunt componenta de bază a tuturor țesuturilor din organism. În interiorul nucleului celular se află genele constituite din ADN. Aceste gene controlează diviziunea celulară și comportamentul celular. Mutațiile pot determina transformarea celulelor normale în celule canceroase.

Cauza acestor mutații celulare ce determină apariția cancerului nu este încă pe deplin elucidată.


Cancerul este considerată o boală multifactorială, ceea ce înseamnă că sunt mai mulți factori implicați în apariția sa: factori genetici și factori de mediu.

Există mai multe tipuri de cancere, dar cele mai multe dintre ele au în comun trei caracteristici:

  • Celulele canceroase se dezvoltă mult mai repede și trăiesc mai mult decât celulele normale. Celulele normale cresc și apoi se divid pentru a forma noi celule atunci când este nevoie de masă celulară nouă.

    De asemenea, o celulă normală suferă apoptoza (moartea celulară programată) în momentul în care funcțiile sale sunt afectate sau când aceasta îmbătrânește.

    La polul opus față de celula normală, se află celula canceroasă care se divide necontrolat și are o viață mult mai lungă. Prin urmare, prin diviziunea anarhică și durata lungă de viață, celulele canceroase ajung să înlocuiască o mare parte din celulele normale și determină afectarea sau încetarea funcției organului unde s-a dezvoltat tumora canceroasă.


  • În timp, celulele canceroase care se divid formează o masă denumită tumoră primară. Dacă aceasta nu este tratată, poate crește necontrolat atingând capsula externă a organului, ceea ce determină invazia țesuturilor vecine. Capacitatea de invazie este a doua caracteristică a celulelor canceroase.
  • Celulele canceroase, spre deosebire de celulele normale pot părăsi țesutul de origine și se pot răspândi către alte organe și țesuturi din corp. Acest proces se numește metastazare. Metastazarea se poate face pe cale limfatică sau pe cale hematogenă.


La momentul actual se fac mari progrese în ceea ce privește cercetarea în cancer. S-au descoperit noi gene cauzatoare ale diverselor tipuri de tumori și se încearcă în laborator manipularea celulelor canceroase prin terapie genică. [1]


Semne și simptome de cancer

Semnul este o modificare care poate fi observată la examenul clinic de către medic, sau observată chiar de către persoanele apropiate ale pacientului.
Exemple de semne: febra, dispneea (dificultate în respirație) și sunetele respiratorii sau cardiace anormale audibile prin stetoscop.

Simptomul este un semn al unei afecțiuni resimțită numai de către pacient. Simptomul nu este pus în evidență la examenul clinic.
Exemple: astenia, fatigabilitatea, durerea, paresteziile (senzații tactile).

Prezența unui semn sau simptom nu este suficientă pentru emiterea unui diagnostic. Este necesară de cele mai multe ori efectuarea de teste paraclinice, iar în cazul descoperirii unei tumori este obligatorie efectuarea unei biopsii pentru a se decela natura acesteia.

Cancerul poate determina orice semn sau simptom. Semnele și simptomele vor depinde de localizarea tumorii, de dimensiunea tumorii și de felul în care tumora afectează organele și țesuturile în care se dezvoltă. În cazul în care cancerul a metastazat, simptomele pot avea orice localizare, în funcție de ariile de metastază.

Tumora primară este prima tumoră canceroasă care se dezvoltă în organism. Aceasta poate afecta orice țesut sau organ. Tumora primară poate metastaza, determinând situsuri tumorale secundare în organele de metastază.

Pe măsură ce tumora primară crește și se dezvoltă la nivelul unui organ, aceasta poate crea presiune și poate începe să împingă organele învecinate, vasele de sânge și nervii. Această presiune și invazie la nivel local poate determina unele semne și simptome. În cazul în care cancerul se dezvoltă într-o zonă critică a organismului, cum este creierul, chiar și o tumoră foarte mică poate da semne și simptome încă din primele stadii de dezvoltare.

În general însă, cancerele se dezvoltă în zone ale organelor în care nu există receptori ai durerii (nociceptori) sau fibre nervoase senzitive, precum ficatul care are nociceptori doar la nivelul capsulei, sau tubul digestiv care are fibre nerovase la nivelul tunicii externe.

Cancerele de pancreas de exemplu, nu determină simptome decât foarte târziu, atunci când tumora este suficient de mare ca să apese pe fibrele nervoase ce înconjoară capsula organului determinând dureri abdominale. Alte cancere de pancreas pot crește în jurul ductului biliar și pot bloca fluxul bilei ceea ce determină icter (colorarea în galben a pielii și mucoaselor). La momentul în care cancerul pancreatic determină simptome precum icterul și durerile abdominale, este în general vorba despre un cancer avansat care a început să invadeze organele din jur. [2]

Cancerul poate da și simptome generale, precum febra, oboseala, fatigabilitatea și scăderea în greutate. Acest lucru are loc deoarece celulele canceroase consumă resursele energetice ale organismului pentru a crește și a se dezvolta sau eliberează toxine care împiedică organismul să absoarbă propice elementele nutritive din alimente.
Cancerul poate determina și creșterea activității sistemului imunitar, și acest lucru putând duce la apariția simptomelor generale.

În anumite situații celulele canceroase eliberează în organism substanțe care determină simptome ce nu sunt legate direct de activitatea tumorală. De exemplu, în cancerul de pancreas se eliberează substanțe care determină formarea de cheaguri la nivelul venelor membrelor superioare.
Anumite cancere pulmonare eliberează substanțe cu activitate similară cu cea hormonală, care determină creșterea nivelului de calciu în sânge.

Aceste fenomene și simptome care apar și care nu sunt legate direct de creșterea, extensia și metastazarea tumorii primare dar sunt determinate de substanțele și toxinele secretate de celulele canceroase se numesc semne paraneoplazice care determină sindroame paraneoplazice, asociate cancerului.

Uneor,i semnele paraneoplazice apar chiar înaintea tumorii primare sau apar în momentul în care tumora primară este foarte mică. [3]


Prezentarea la medic

Este foarte importantă descoperirea din timp a cancerului, deoarece tratamentul este cu atat mai eficient cu cât cancerul este descoperit mai devreme și cu cât tumora primară este mai mică în dimensiuni și nu a metastazat.

De aceea, este foarte important ca pacientul să se prezinte la medic pentru orice simptom deranjant sau supărător, chiar dacă starea sa generală este bună. Foarte multe simptome asociate cu cancerul pot fi asociate și cu alte boli inofensive. Tusea și scăderea în greutate pot sugera atât un cancer pulmonar cât și o tuberculoză, ultima putând fi tratată cu succes cu un tratament medicamentos.

Cancerul dă, în general, semne specifice, asociate cu un anumit organ destul de târziu în dezvoltarea tumorii primare. Majoritatea cancerelor în stadiul I sunt asimptomatice și sunt descoperite în general la un control de rutină sau la o consultație pentru o altă problemă.

De aceea, consultarea regulată a medicului și comunicarea bună cu medicul de familie sunt foarte importante. Este importantă descoperirea cancerului când acesta nu a început să determine simptome, deoarece rata de supraviețuire a pacienților este mi mare în acest caz.

Prezentați-vă la medic în cazul în care aveți unul sau mai multe din următoarele simptome:

  • apariția unui nodul sau unei formațiuni tumorale vizibile la nivelul unei zone a corpului
  • modificări ale aspectului alunițelor de pe corp precum creșterea în dimensiuni a acestora, sângerare, modificarea aspectului sau o modificare de formă și culoare.
  • apariția tusei sau a unei dificultăți în respirație care durează de mai mult de trei săptămâni
  • modificare a tranzitului intestinal cu constipație, diaree sau alternanță diaree-constipație ce durează de mai mult de 6 săptămâni.
  • apariția unei sângerări anormale la nivelul vaginului, rectului sau prezența sângeluli în urină
  • apariția hematemezei (vărsături cu conținut sanguinolent)
  • pierdere inexplicabilă și semnificativă în greutate (mai mult de 5 kg în două luni)
  • apariția hemoptiziei (tuse cu expectorație sanguinolentă).


Acestea sunt simptome nespecifice, care nu se regăsesc numai în cancer ci și în numeroase alte boli, însă prezentarea la medic este foarte importantă deoarece indiferent dacă sunt asociate sau nu cu cancerul, aceste semne și simptome trebui etratate.

Anumite cancere prezintă simptome specifice, însă majoritatea cancerelor sunt asimptomatice în primele stadii. Cancerul nu poate fi diagnosticat numai pe baza semnelor și simptomelor. Vor fi necesare investigații mai amănunțite precum investigațiile imagistice ca radiografiile și tomografia computerizată și de asemenea o biopsie.

Examenul anatomopatologic este singura investigație care poate determina diagnosticul pozitiv și precis de cancer,
toate celelalte investigații pot duce doar la o suspiciune de cancer care este confirmată sau infirmată de către examenul anatomopatologic. [2], [3]

Semne de alarmă în cancer

Acestea sunt cele mai frecvente semne și simptome ale cancerului dar, de asemenea pot să apară și în numeroase alte boli. În cazul în care aveți unul sau mai multe dintre aceste simptome care durează de câteva săptămâni, este bine să vă prezentați la medic.

  • Apariția unui nodul sau a unei formațiuni observabile la nivel tegumentar sau subtegumentar. Este important ca medicul să știe de cât timp a apărut formațiunea respectivă și dacă au existat modificări în aspectul ei, sau dacă aceasta cauzează disconfort.
    În cazul în care medicul suspectează că ar putea fi vorba de un cancer va face o biopsie din formațiune pentru efectuarea examenului anatomopatologic.
  • Apariția tusei și/sau a dificultății în respirație care sunt prezente de o durată mai mare de 3 săptămâni, fără să fie asociate cu o boală infecțioasă bronșică sau pulmonară poate fi un semn de alarmă. Este foarte important să fie analizat materialul expectorat și determinarea prezenței sângelui în spută.
  • Modificările de tranzit și/sau apariția sângelui în scaun pot fi un semn al cancerului colorectal. Sângele poate fi fie închis la culoare fie roșu.
  • Pot să apară și modificări ale tranzitului intestinal, precum diareea sau constipația care persistă mai multe săptămâni, fără existența unei cauze declanșatoare aparente. La anumite persoane, poate să apară alternanța diaree-constipație și senzația de scaun incomplet. Pot fi prezente și durerile abdominale sau durerile în zona anală. În cazul în care modificarea de tranzit apare brusc și durează de mai mult de 6 săptămâni, un doctor ar trebui consultat pentru efectuarea de investigații suplimentare și a unei colonoscopii.
  • Sângerările anormale pot fi un semn că ceva nu este în regulă. Sângerările vaginale la femei între ciclurile menstruale (metroragii) sau după actul sexual pot fi un semn al cancerului uterin sau al cancerului cervical. Toate femeile care prezintă o sângerare vaginală după intrarea la menopauză ar trebui să consulte medicul curant.

     

    Hematemeza (vărsătura cu sânge) poate fi un semn al cancerului de stomac însă poate de asemenea să fie și un semn al ulcerului gastric. Prezența expectorației sanguinolente după un acces de tuse poate fi uneori un semn al cancerului pulmonar. Prezența de sânge în urină poate fi semn al cancerului de vezică sau al cancerului renal însă de asemenea poate semnaliza și prezența de calcului pe calea urinară.

    Uneori, leucemia poate determina simptome precum apariția vânătăilor la traumatisme minime și sângerări nazale (epistaxis). Acestea însă nu sunt singurele semne care apar în leucemie, această afecțiune prezintă multe alte simptome.

  • Scăderea inexplicabilă în greutate pe parcursurl a câteva luni care nu poate fi explicată prin modificarea dietei, creșterea activității fizice sau prezența unei perioade stresante în viața pacientului trebuie analizată.

    Cancerul este o boală numită consumptivă. Aceasta utilizează resursele organismului pentru a facilita creșterea tumorală și duce la o scădere în greutate foarte mare într-o perioadă foarte mică de timp. Există și alte boli consumptive dintre care amintim tuberculoza, insuficiența cardiacă și infecția HIV.
  • Anomalii ale tegumentelor. Modificările care apar la suprafața pielii trebuie supravegheate îndeaproape deoarece melanomul malign este o formă de cancer care de cele mai multe ori apare ca o modificare la suprafața pielii. Apariția unei noi alunițe sau modificarea aspectului unei alunițe preexistente pot fi semne de îngrijorare.

    Există însă niște semne care trebuiesc urmărite, numite de către clinicieni semnele ABCD:
    • Asimetria - Melanoamele au în general o formă neregulată sau asimetrică. Alunițele obișnuite sunt în general simetrice și au o formă regulată.
    • Bordurile sau marginile - Melanoamele au în general margini neregulate cu limite imprecise. Alunițele obișnuite au margini bine delimitate.
    • Culoarea - alunițele au o culoare uniformă, prezentând o singură nuanță de maro pe întreaga suprafață. Melanoamele au o culoare modificată, cu unele suprafețe colorate mai deschis sau mai închis decât celelalte și pot prezenta zone eritematoase, roșii.
    • Diametrul - Melanoamele au în general un diametru mai mare de 7 mm. Alunițele au în general dimensiuni sub 6 mm.
    De aceea, este foarte important ca alunițele de pe corp să fie supravegheate cu atenție o dată pe lună. Pacienții pot face acest lucru acasă, iar orice modificare în aspect trebuie raportată medicului.

    Noile alunițe fără modificări displazice (fără celule anormale) se dezvoltă în general înaintea vârstei de 40 de ani. Orice aluniță care apare după vârsta de 40 de ani trebuie urmărită și supravegheată de către medic.
  • Apariția bruscă a disfoniei (voce răgușită) fără prezența unei viroze sau infecții laringiene poate fi un semn al cancerului de laringe.
    Disfonia poate semnaliza și alte cancere precum cancerul de tiroidă, cancerului de esofag sau cancerului bronșic. Disfonia apare datorită compresiei sau invaziei nervului laringeu recurent de către tumoră. Cel mai frecvent este invadat nervul laringeu recurent stâng. În cazul în care disfonia a apărut fără o cauză aparentă și este prezentă de mai mult de două săptămâni, un medic pneumolog trebuie consultat.
  • Durerea este un semn nespecific, iar majoritatea persoanelor cred că acesta este principalul semn de cancer. Din contră, durerea apare în foarte puține cancere de la început sau nu apare deloc. În general durerea apare în stadiile terminale, când cancerul invadează capsula organului unde se află fibrele nervoase și receptorii durerii. Unele persoane cu cancer nu prezintă durere nici în stadiile terminale. Desigur, orice durere trebuie investigată pentru a se stabili cauza acesteia. [4], [2], [3]

Când ne adresăm medicului?

Există mai mult de 200 de tipuri de cancer. Unele sunt foarte frecvente, iar altele sunt foarte rare.

În Europa, cele mai frecvente cancere care apar la bărbați sunt: cancerul de prostată, cancerul pulmonar, cancerul de colon și cancerul de vezică urinară.

La femei
, cele mai frecvente cancere sunt:cancerul de sân, cancerul de colon, cancerul pulmonar și cancerul ovarian. În România cancerul de col uterin este foarte frecvent deoarece prezența femeilor la ginecolog pentru depistarea Human Papiloma Virus, agentul incriminat în apariția cancerului de col uterin este încă foarte redusă. Testul Babeș-Papanicolau trebuie efectuat anual sau o dată la doi ani după începerea vieții sexuale.

În continuare sunt prezentate semnele și simptomele care apar în cel mai frecvent întâlnite tipuri de cancer. Acestea sunt de asemenea semne de alarmă și de fiecare dată când unul dintre aceste semne este prezent și/sau persistă, prezentarea la medic este obligatorie. [1]


Simptomele cancerului pulmonar

Cancerul pulmonar este un cancer foarte frecvent, care afectează atât bărbații cât și femeile. Există două tipuri de cancer pulmonar, cancer cu celule mari și cancer cu celule mici.

Cancerul pulmonar cu celule mari are ca factor declanșator fumatul în mai mult de 95% din cazuri. Celelalte tipuri de cancer pulmonar nu sunt numai legate de fumat. Nu toți factorii declanșatori se cunosc dar expunerea la substanțe poluante, azbest și lucrul în zone cu substanțe toxice care ajung în căile respiratorii.

Cele mai frecvente simptome de cancer pulmonar sunt următoarele:
  • tuse seacă persistentă cu debut brusc ce durează de mai mult de trei săptămâni sau modificarea caracterului tusei la un fumător.
  • o infecție pulmonară (pneumonie) care nu se ameliorează după unt ratament corect
  • apariția sau agravarea dificultății în respirație și apariția bruscă a wheezing-ului (zgomot expirator șuierător) la un non-astmatic.
  • apariția expectorației sanguinolente și/sau apariția disfoniei
  • prezența unei dureri difuze sau ascuțite sub formă de înțepătură în momentul în care pacientul tușește sau inspiră adânc.
  • pierderea apetitului (anorexie) și/sau pierdere inexplicabilă în greutate.
  • dificultăți la înghițire (disfagie).
  • apariția uneo oboseli și fatigabilități persistente și prezența stării de letargie.

Majoritatea sunt semne nespecifice, pot fi cauzate atât de cancer cât și de o pneumonie, pleurezie, pneumotorax sau tuberculoză.
Cu toate acestea, prezența acestor semne ar trebui să ducă la o consultație la medic pentru a elimina cancerul și pentru a trata cauza declanșatoare. [2]


Simptomele cancerului colorectal

Cancerul colorectal poate să apară la nivelul colonului sau rectului. Majoritatea cancerelor de acest tip se dezvoltă la nivelul colonului și pot da unul sau mai multe din următoarele simptome:
  • apariția de sânge de culoare închisă (melenă) sau de sânge roșu în scaun (hematochezie).
  • modificări ale tranzitului intestinal cu apariția diareei, constipației sau alternanței diaree-constipație care nu au nicio cauză aparentă și care au debutat în urmă cu mai mult de șase săptămâni.
  • scădere inexplicabilă în greutate (acesta este un simptom general care apare în majoritatea cancerelor).
  • prezența durerilor abdominale, a disconfortului abdominal sau a durerilor în zona pelvină
  • senzația de scaun incomplet
  • disconfort abdominal general precum apariția de flatulență, sughiț, eructații sau crampe abdominale.
Oboseala musculară generalizată poate fi de asemena un semn al cancerului colorectal, acest semn, ca și scăderea inexplicabilă în greutate fiind însă un semn general, nespecific, care apare în majoritatea cancerelor.

Oboseala în cancerul colorectal apare în general la pacienții care au prezentat hemoragii cauzate de tumoră, ceea ce determină scăderea cantității de hemoglobină sanguină și apariția anemiei. Anemia poate duce și la simptome precum tahicardie și dificultăți în respirație.

Uneori cancerul, mai ales cel al colonului stâng, determină sindrom ocluziv, ceea ce înseamnă că tumora a crescut atât de mult încât blochează pasajul materiilor fecale prin intestin. Simptomele acestui sindrom ocluziv sunt vărsăturile, constipația, durerile abdominale, crampele și senzație de balonare (meteorism abdominal).

Chiar dacă toate aceste simptome pot fi cauzate și de alte probleme intestinale decât cancerul colorectal, precum diverticuloza sau bolile inflamatorii intestinale, este foarte important ca pacientul să se prezinte la medic de fiecare dată când unul sau mai multe dintre aceste simptome apar. [4]


Simptomele cancerului de prostată

Prostata este o glandă de dimensiuni mici care înconjoară prima porțiune a uretrei la bărbați. Foarte mulți bărbați cu cancer de prostată nu prezintă deloc simptome în primele stadii, simptomele apărând atunci când tumora crește suficient de mult astfel încât să determine compresie pe uretră și să împiedice scurgerea fluxului urinar.

La bărbații cu vârste peste 50 de ani, glanda prostatică va crește în dimensiuni însă această creștere este benignă și este denumită hiperplazie benignă de prostată, hipertrofie benignă de prostată sau adenom prostatic.

Simptomele hiperplaziei benigne de prostată sunt similare cu simptomele cancerului prostatic, de aceea este foarte important ca aceste două entități să fie diferențiate prin control urologic amănunțit.

Simptomele resimțite de către pacient sunt următoarele: dificultate la urinare (disurie), polakiurie (micțiuni dese cu eliminarea unei cantități mici de urină), necesitatea imperioasă de a micționa, schimbarea ritmului micțiunilor cu micțiuni mai frecvente noaptea și apariția hematuriei (prezența de sânge în urină).

 

La examenul clinic medicul va face un tușeu rectal și o ecografie trans-rectală pentru a observa mai bine prostata. [4]


Simptomele cancerului de vezică urinară

Vezica urinară este un organ muscular, flexibil, de forma unui balon, care colectează și depozitează urina până la momentul eliminării acesteia.
Cele mai frecvente simptome ale cancerului de vezică urinară sunt următoarele:

  • Hematuria - acest simptom debutează în general brusc și poate să dispară un timp apoi să reapară. Hematuria nu este dureroasă.

    Hematuria este de două tipuri: macroscopică (poate fi vizualizată cu ochiul liber) și microscopică (poate fi depistată doar la sumarul de urină sau la testul cu bandeleta urinară).
  • Simptome legate de tumora vezicală- în momentul micțiunii pot să apară dureri abdominale sau pelvine însoțite de disurie. Și polakiuria cu urinări dese în cantități mici poate să apară, toate acestea fiind semne ale infiltrării tumorale în peretele vezical și a iritației peretelui vezical de către tumoră. Simptomele nu sunt specifice deoarece aceleași simptome apar și în cazul unei infecții urinare și în cazul cancerului de prostată la bărbați. Diagnosticul diferențial este extrem de important în aceste cazuri. [4]


Simptomele cancerului mamar

Cancerul mamar afectează femeile, însă în cazuri foarte rare poate să apară și la bărbați. În majoritatea cazurilor apare un nodul nedureros la nivelul sânului.

Autoexaminarea sânilor este extrem de importantă deoarece nodulii pot fi detectați devreme, iar prezentarea la medic este obligatorie în momentul în care pacienta detectează un nodul. Foarte multe tumori mamare sunt benigne însă este importantă eliminarea cât mai rapidă a posibilității de cancer mamar.

Nodulul din cancerul mamar este în general aderent la tegument, poate fi dureros sau nu, are margini neregulateși poate fi însoțit de creșterea în volum a ganglionilor limfatici axilari, numită adenopatie axilară.

Alte simptome care pot fi asociate cu cancerul mamar sunt: modificarea dimensiunii și formei sânului, modificarea aspectului pielii, îngroșarea țesutului mamar, protruzia către interior a mamelonului, apariția unei îngroșări sau a unui nodul în spatele mamelonului, o eczemă sau o erupție care afectează mamelonul și scurtere sangiunolentă de la nivel mamelonar.


Medicul va efectua o mamografie sau o ecografie și o biopsie din masa tumorală pentru a se decela dacă tumora este benignă sau malignă.

Tumora benignă este în general regulată, mobilă la palpare și nu aderă la țesuturile învecinate și la tegument. Rareori se prezintă cu adenopatie. Tumora malignă are o formă neregulată și în general aderă la tegument, apărând pielea numită în coajă de portocală.

Durerea nu este un simptom prezent frecvent în cancerul mamar, dar poate să apară în unele cazuri. [3]


Simptomele cancerului ovarian

Acestea pot fi foarte variate și în general nu apar decât în momentul în care cancerul se află în stadiu avansat.

Simptomele care apar cel mai frecvent sunt:
pierderea apetitului

  • greața
  • apariția flatulenței
  • balonarea abdominală
  • câștigarea inexplicabilă și rapidă în greutate
  • creșterea în volum a abdomenului datorită apariției lichidului de ascită
  • dureri abdominale joase sau belvine
  • modificarea tranzitului intestinal precum apariția constipației și/sau diareei
  • apariția polakiuriei
  • dureri în zona lombară
  • dispareunie (dureri în timpul actului sexual)
  • prezența de sângerări vaginale anormale


Câștigarea bruscă în greutate apare în acest timp de cancer datorită prezenței lichidului de ascită.


Medicul va examina pacienta prin ecografie pelvină și transvaginală. [3]


Depistarea clinică în stadii incipiente


Depistarea incipientă a cancerului se face prin screening.

Screeningul presupune efectuarea diferitelor teste de diagnostic la persoanele sănătoase, asimptomatice, în vederea depistării unui cancer în stadii incipiente, sau pentru a se detecta leziuni precanceroase, care se pot transforma în cancer după trecerea timpului.

Există programe de screening stabilite pentru cancerul colorectal, cancerul de sân și cancerul de col uterin.

Numai aceste cancere beneficiază de teste și programe de screening, deoarece doar în aceste cazuri screening-ul s-a dovedit util în depistarea stadiilor incipiente de cancer. În cazul celorlaltor cancere nu s-au găsit până la momentul actual metode sensibile și eficiente de screening.

De exemplu, studiile cu privire la efectuarea radiografiilor toracice în vederea depistării timpurii a cancerului pulmonar nu au avut rezultate concrete, de aceea nu s-a impus acest protocol. Cea mai bună metodă dovedită științific și utilă pentru evitarea apariției cancerului pulmonar este profilaxia și anume stoparea fumatului. [1]

Screeningul cancerului colorectal

Screeningul cancerului colorectal poate detecta atât tumorile maligne ale intestinului gros în stadiu incipient cât și prezența polipilor. Polipii sunt proliferări benigne ale mucoasei și sunt considerate leziuni precancerose deoarece în timp (ani) unii polipi se pot transforma malign.
Screening-ul regulat pentru cancerul colorectal reduce riscul de deces cu 15%, un procent considerat mic. Din cauza aceasta, foarte multe țări printre care și România nu au un program național de screening, prin urmare procedura nu este gratuită.

Există două metode de screening, testul hemocult și colonoscopia totală.
Se consideră că începerea procedurii de screening trebuie să aibă loc de la vârsta de 60 de ani și să se efectueze din doi în doi ani. În cazul în care la doi ani colonoscopia este negativă, se poate prelungi intervalul între colonoscopii la 5 ani. Unele studii și unele țări consideră necesară începerea screening-ului după vărsta de 50 de ani.

  • Testul hemocult cu guaiac este folosit pentru detectarea sângerărilor oculte în scaun. Tumorile maligne și polipii degenerați malign pot sângera, însă sângerarea de cele mai multe ori nu este depistată cu ochiul liber.

    De aceea, este utilizat testul hemocult. Această metodă de screening nu este foarte specifică deoarece există multiple alte cauze de sângerare ocultă la nivel colonic precum angiodisplaziile și diverticuloza, însă în cazul în care tetul este pozitiv se lansează un semnal de alarmă și se vor efectua investigații mai amănunțite, incluzând o colonoscopie.


  • Colonoscopia totală cu explorare până la cec este considerată metoda de bază în screeningul cancerului colorectal. Se efectuează împreună cu testul hemocult sau se poate alege să se efectueze doar colonoscopia, renunțându-se la test. Aceasta are sensibilitate și specificitate foarte mare, depistând atât tumorile cât și leziunile premaligne. Colonoscopia de asemenea oferă posibilitatea efectuării de biopsii din masa tumorală pentru decelarea caracterului benign sau malign la examenul anatomopatologic.

    Colonoscopia este și o procedură terapeutică, deoarece polipii de mici dimensiuni, cei benigni și cei cu invazie malignă doar la nivelul mucoasei care este primul strat al intestinului gros, pot fi excizați endoscopic. Polipii maligni care depășesc musculara și musculara mucoasei și ajung mai profund în peretele intestinal precum și tumorile maligne vor fi redirecționate către chirurgie, pentru excizarea prin operație laparoscopică sau deschisă.

    În România, este recomandată efectuarea primei colonoscopii între 50 și 55 de ani, iar dacă rezultatul acesteia este negativ (nu se detectează polipi și nici formațiuni tumorale) aceasta va fi repetată la 5 ani. În cazul în care se detectează polipi aceștia pot fi excizați sau vor fi urmăriți din 6 în 6 luni, iar dacă tumora sau polipul nu poate fi excizat endoscopic se va efectua excizie chirurgicală cu urmărire colonoscopică ulterioară tot din 6 în 6 luni. [5]

Screeningul cancerului mamar

Cancerul de sân este rar la femeile cu vârste sub 35 de ani, cele mai afectate fiind femeile între 50 și 70 de ani. Screening-ul cancerului de sân cuprinde 3 metode: autoexaminarea sânului, ecografie mamară și mamografie.

  • Autoexaminarea sânului trebuie începută de la vârste foarte mici, încă din adolescență. Chiar dacă la aceste vârste cancerul de sân este foarte rar, există tumori benigne și chiste mamare care pot deranja pacienta la această vârstă și trebuiesc depistate. Autoexaminarea sânului se face de către pacientă, prin palparea ambilor sâni, lunar, cu prezentarea la medic daca se sesizează modificări.
  • Ecografia mamară este recomandată femeilor sub 35 de ani. Nu există niciun consens cu privire la vârsta de începere a efectuării ecografiilo și nici o perioadă stabilită între consulturi. În general, dacă ecografia este negativă, se repetă din doi în doi ani.
  • La femeile peste 35 de ani este recomandată mamografia ca metodă de screening.

    Nici în cazul cancerului mamar nu există un consens sau un program național cu privire la distanța între două mamografii. Însă se consideră că începând cu vârsta de 50 de ani trebuie efectuată o mamografie la fiecare 2 ani. [6]

Screeningul cancerului de col uterin

Se face prin efectuarea testului Babeș-Papanicolau pentru depistarea Virusului Papilloma Uman  la femeile care și-au început viața sexuală.
Se recomandă ca primul test să fie efectuat la 3 ani de la începutul vieții sexuale, distanța între testări fiind de maxim 3 ani.
Screening-ul presupune raclarea de celule de la suprafața colului uterin și efectuarea unui examen microscopic pentru depistarea eventualelor modificări.

În cazul în care există modificări, se poate efectua și genotiparea pentru depistarea tipului de HPV cu care este infectată pacienta. Tulpinile de HPV pot fi atât oncogene (determină cancer) cât și neoncogene. HPV 16 și 18 sunt tulpinile oncogene cel mai frecvent implicate în etiologia cancerului cervical.
Întervalul de timp de la infecția cu o tulpină oncogenă până la transformarea malignă este foarte mare, de 10-15 ani, de aceea screening-ul este foarte important deoarece se descoperă leziunile precancerigene din timp și se previne apariția cancerului prin intervenție terapeutică. [7]


Sfaturi pentru pacienți

La momentul actual nu există programe naționale și protocoale fixe pentru efectuarea testelor de screening. Pacienții sunt sfătuiți să aibă o discuție cu medicul de familie care va face direcționarea către specialist, iar specialistul, în funcție de rezultatul primului test de screening va decide periodicitatea cu care se vor efectua ulterior aceste teste.

Autoexaminarea și atenția la simptome sunt de asemenea foarte importante. Majoritatea tumorilor în cancerul de sân la femei pot fi depistate prin autopalparea sânului și tratate devreme, crescând foarte mult rata de supraviețuire.

Orice prezență a simptomelor de alarmă impune prezentarea la medic. Aceste simptome pot fi sau nu legate de cancer. Cancerul nu este o boală care determină simptome specifice și nu există semne clinice clare care să determine diagnosticul de cancer. Este necesară efectuarea de investigații paraclinice suplimentare, iar diagnosticul final de cancer este determinat de examenul anatomopatologic.

Cancerul dezvoltat devreme, înainte de invazia locală a organelor de vecinătate și de metastazare are șanse foarte mari de vindecare, iar rata de supraviețuire crește foarte mult. Cancerul în stadiu incipient este în general asimptomatic sau are foarte puține simptome, în general nespecifice.
În momentul în care simptomele se înmulțesc și sunt legate de mai multe organe înseamnă că s-a produs metastazarea. Un cancer depistat în stadiu avansat are o rată mult mai mică de supraviețuire.

De aceea, este foarte importantă prezentarea la medic la primul simptom deranjant și respectarea procedurilor de screening.

Publicat la 26-06-2014 | Vizite: 10269 | bibliografie

Alte articole:
Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.