Tumorile parotidei

Autor: Oana - Raluca Neagu , publicat la 02-07-2014

Tumorile parotidei
Glanda parotidă este localizată la nivelul spaţiului dintre ramul mandibulei, conductul auditiv extern şi vârful mastoidei.
Porţiunea anterioară a glandei este localizată sub muşchiul maseter, iar porţiunea posterioară sub muşchiul sternocleidomastoidian.
Porţiunea profundă, medială a glandei este adiacentă spaţiului parafaringian. Procesul stiloid este adiacent glandei în porţiunea profundă. Artera carotidă şi vena jugulară internă se găsesc medial faţă de procesul stiloid.

Glanda parotidă este acoperită de fascia parotidei care este o prelungire a fasciei cervicale profunde, ce se bifurcă pentru a îngloba glanda.
În anatomia glandei parotide foarte importantă este poziţia nervului facial. Pe măsură ce nervul părăseşte foramenul stilomastoidian, pătrunde în glandă în porţiunea postero-medială, de obicei sub forma unui singur trunchi. Importantă este şi localizarea acestuia în partea profundă a glandei, datorită implicaţiilor chirurgicale.
Secreţia glandei parotide este stimulată de fibrele parasimpatice ce provin de la nivelul nucleului salivator inferior din trunchiul cerebral. Nervul auriculotemporal preia fibrele parasimpatice şi le distribuie glandei parotide.

Tumorile glandelor salivare pot fi prezente la orice nivel, acolo unde există ţesut glandular. Anumite tumori au locuri preferenţiale de apariţie, acestea variind de la o tumoră la alta.

Semne care sugerează o tumoră benignă:
- Creşterea este în luni de zile, chiar ani;
- Durerea lipseşte, nodulul este moale sau dur, mobil pe planurile subiacente;
- Nu există semne de infiltrare a ţesuturilor din jur de către tumoră;
- Fără alte simptome.

Semne care sugerează o tumoră malignă:
- Creştere rapidă, de la câteva săptămâni la câteva luni;
- Nodul dureros, fixat la planurile subiacente;
- Infiltrarea tumorală a muşhilor, pielii sau nervilor - apariţia paraliziei de nerv facial;
- Adenopatie regională.
Paralizia de nerv facial asociată cu o tumoră cu localizare parotidiană semnifică aproape în toate cazurile o tumoră malignă.


Tumori benigne ale glandei parotide


Adenomul pleomorf

a. Introducere
Adenomul pleomorf
este o tumoră benignă mixtă şi reprezintă cea mai frecventă tumoră a glandei parotide, ocupând mai mult de 2/3 din totalul tumorilor de parotidă. Poate fi localizat şi la nivelula altor glande salivare, dar în proporţie de 85 % este localizat la nivelul parotidei.
Sexul feminin este mai frecvent afectat decât cel masculin.
Din punct de vedere histologic, adenomul pleomorf conţine atât celul mezenchimale, cât şi celule epiteliale.
La o examinare mai superficială, tumora pare încapsulată, dar la o inspecţie amănunţită, aceasta are prelungiri în ţesutul adiacent.
Această modalitate de dezvoltare a tumorii este responsabilă pentru rata mare de recidivă de aproximativ 30% după enucleere.
Marea majoritatea a adenoamelor pleomorfe sunt localizate la nivelul lobului superficial al parotidei.
Terapia chirurgicală necesită identificarea nervului facial şi protejarea lui cu îndepărtarea tumorii şi a prelungirilor sale în parenchim.
b. Etiologia
Este de obicei reprezentată de mutaţii genetice, fiind identificate anomalii la nivelul cromozomului 8q12.
c. Tablou clinic

De obicei, pacientul se prezintă pentru apariţia unei formaţiuni ferme, nodulare, mobile, de obicei unilaterale, localizate la nivelul glandei parotide, fără semne de malignitate.
d. Diagnosticul se pune de obicei prin:
- Examenul clinic- la inspecţie şi palpare se identifică o formaţiune nodulără, fermă, mobilă pe planurile adiacente la nivelul glandei parotide;
- Paraclinic - echografia glandei este de obicei suficientă pentru identificarea tumorilor de mici dimensiuni şi superificiale; pentru tumorile de mari dimensiuni se preferă computer-tomografia sau RMN-ul, deoarece acestea furnizează informaţii mai detaliate cu privire la extindere şi localizare.
- Diagnosticul de confirmare rămâne examenul anatomopatologic.
e. Prognosticul este unul bun după rezecţia formaţiunii.
Este recomandată intervenţia chirurgicală cât mai precoce, deoarece cu cât dimensiunile tumorii sunt mai mici, cu atât rezecţia va fi mai uşoară, iar funcţia nervului facial va putea fi prezervată.

Tumora Warthin sau cistadenolimfomul

a. Introducere
Este o tumoră ce se localizează cu predilecţie la nivelul polului inferior a glandei parotide. Este cel mai comun adenom monomorfic, şi al doilea ca frecvenţă la nivelul glandei parotide. Uneori pot fi bilaterale şi apar în proporţie de 90% la sexul masculin.
b. Patogeneză
Există studii care susţin faptul că anumite virusuri joacă un rol foarte improtant în apariţia adenomului.
c. Tablou clinic
De obicei, pacientul tipic este un bărbat de aproximativ 60 de ani, ce se prezintă pentru mărirea de volum a polului inferior al glandei parotide, ce uneori poate avea un caracter nodular.
Formaţiunea nu este dureroasă şi nu există deficite funcţionale.
Tumorile bilaterlale se pot identifica în aproximativ 10% din cazuri.
d. Diagnostic
Diagnosticul se poate pune prin:
- Examenul clinic - prin inspecţie şi palpare;
- Echografia glandei este una din metodele cel mai frecvent utilizate datorită costului scăzut, absenţei iradierii, caracterului neinvaziv şi faptului că poate fi repetată oricând;
- Diagnosticul de certitudine este pus prin examenul anatomopatologic al tumorii rezecate.
e. Diagnosticul diferenţial se face cu:
- Limfoame ale glanei parotide;
- Chisturi limfoepitaliale ce pot fi întâlnite în infecţia cu HIV;
- Chisturi salivare;
- Chisturi branchiale
.
f. Tratament
Tratamentul presupune rezecţia pericapsulară a tumorii de la nivelul polului inferior al parotidei.
g. Prognosticul este bun, transformarea malignă nu este posibilă, iar complicaţiile sunt rare.
Cea mai frecventă complicaţie este reprezentată de infectare chistului.


Adenomul monomorfic

Adenomul monomorfic poate fi cu celule bazale, cu celule clare sau cu celule bogate în glicogen.
Cea mai frecventă formă este cea cu celule bazale ce reprezintă aproximati 1-3 % din tumorile glandelor salivare.
Tratamentul presupune rezecţia chirurgicală largă cu îndepărtarea adecvată a ţesutului din jur aparent normal.


Oncocitomul

Reprezintă mai puţin de 1% din tumorile glandelor salivare.
Sunt tumori rare ce se găsesc de obicei la nivelul lobului superficial. Sub tumori încapsulate, unice.
Din punct de vedere histologic, tumora este alcătuită din celule mari, cu nucleu rotund. Citoplasma este bogată în mitocondrii.
Tratamentul cuprinde rezecţia largă a tumorii alături de parenchimul înconjurător.
Deoarece cel mai frecvent sunt localizate la nivelul glandei parotide, la nivelul lobului superficial, o parotidectomie superficială cu prezervarea nervului facial este de obicei necesară.


Hemangiomul glandei parotide

Hemangioamele sunt cele mai comune tumori, în special la copii, şi sunt cel mai frecvent detectate în primul an de viaţă. Sunt localizate de obicei la nivelul unghiului mandibulei, iar pielea adiacentă poate avea o coloraţie albăstruie. De asemenea, se observă mărirea de volum a tumorii atunci când copilul plânge. O mare parte din hemangioamele parotidei se resorb spontan.
Tratamentul chirurgical este rareori recomandat.


Tumorile maligne ale parotidei

Tumorile maligne ale glandei parotide reprezintă un procent relativ mic din toate cancerele ce apar la nivelul capului şi gâtului.
Deoarece aceste tumori sunt rare, factorii determinanţi sunt puţin cunoscuţi.
Etiologia tumorilor maligne ale glandelor salivare nu este bine cunoscută. Asocierea cu fumatul şi consumul de alcool nu este dovedită, doar expunerea la radiaţii fiind singurul factor de risc ce are o relaţie strânsă cu dezvoltarea tumorilor maligne la acest nivel.

Carcinomul mucoepidermoid

a. Introducere
Carcinomul mucoepidermoid
este frecvent localizat la nivelul glandei parotide, dar poate fi prezent şi la nivelul glandelor salivare minore sau a celor palatinale.
Este cea mai frecventă tumoră malignă a glandelor parotide şi poate fi întâlnită la pacienţi tineri.
b. Patogeneză
Diferenţierea tumorală determină prognosticul, cu cât diferenţierea este mai slabă, cu atât prognosticul este mai prost. Metastazele sunt frecvent întâlnite la nivelul nodulilor limfatici, dar şi pe cale hematogenă, la nivel pulmonar.
c. Tablou clinic
De obicei, tumorile maligne nu produc durere, debutul cel mai caracteristic fiind apariţia unei formaţiuni nedureroase. Odată ce volumul se măreşte, apare şi durerea, paralizia de nerv facial şi metastazele ganglionare, în funcţie de stadiul tumoral.
d. Tratamentul constă în excizia primară radicală.
Intervenţia chirugicală poate presupune rezecţia şi reconstrucţia nervului faical şi a unor porţiuni din osul temporal. Dacă există metastaze la nivelul nodulilor limfatici, este necesară îndepărtarea lor. Se recomandă uneori şi radioterapia postoperatorie.
e. Prognostic
Prognosticul depinde de gradul de diferenţiere a tumorii şi de stadiul de prezentare a pacientului la medic. Supravieţuirea la 5 ani la pacienţii cu tumori binediferenţiate, într-un stadiu precoce este de 90%.

Carcinomul celular acinar


a. Introducere
Carcinomul celular acinar
este o tumoră invazivă ce apare cel mai frecvent la nivelul glandei parotide şi are o tendinţă mică de metastazare. Este mai frecvent întâlnită între 40-60 de ani, în special la sexul feminin.
b. Patogeneză
Există mai multe grade de diferenţiere. Marea majoritate sunt bine-diferenţiate. Ţesutul tumoral cuprinde atât acini, cât şi componente ductale.
c. Tablou clinic
Simptomatologia variază în funcţie de creşterea şi infiltrarea tumorală.
d. Diagnosticul diferenţial se face cu adenocarcinomul şi cu carcinomul cistic adenoid.
e. Prognosticul
este bun dacă rezecţia completă este făcuta - supravieţuirea la 5 ani este de 70%.

Carcinomul cistic adenoid

a. Introducere
Mai este cunoscut şi sub denumirea de cilindrom. Tumora are iniţial caractere de benignitate, însă malignitatea este dată de apariţia frecventă a metastazelor limfatice. Există şi situaţii în care evoluţia este fulminantă, cu recurenţe rapide şi diseminare rapidă, hematogenă.
b. Tablou clinic
Simptomatologia variază în funcţie de localizarea tumorii. Infiltrarea ţeusuturilor înconjurătoare determină apariţia durerii sau deficitelor nervoase cauzate de o infiltrare precoce perineurală.
c. Diagnostic
În cazul acestei tumori este necesară o verificare amănunţită a scheletului pentru metastaze osoase.
d. Tratament
Tratamentul este doar chirurgical datorită radiosensibilităţii scăzute a tumorii.
e. Prognostic
În afară de puţinele cazuri fulminante, carcinomul cistic adenoid creşte de obice încet. Rata de supravieţuire la 5 ani este de 75 %, iar cea la 10 ani doar de 30 %.

Diagnosticul tumorilor maligne

Suspiciunea unei tumori maligne poate fi deseori confirmată prin puncţia-aspiraţie cu ac fin. Dacă există suspiciunea clinică a malignităţii tumorii localizate la nivelul parotidei, se indică RMN sau computer-tomograful. Aceste investigaţii vor oferi informaţii cu privire la extinderea tumorii şi invadare structurilor învecinate.
Diagnosticul de certitudine rămâne în continuare examenul anatomopatologic. Stabilirea cu certitudine a diagnosticului permite planificarea paşilor ce trebuie urmaţi pentru realizarea tratamentului. Examenul anatomopatologic poate fi realizat extemporaneu, în timpul operaţiei.

Tratamentul tumorilor maligne de glandă parotidă

Se bazează pe rezecţia tumorii cât mai complet, urmată de radioterapie. Rezecţia completă a tumorii nu este tot timpul posibilă. Este necesară deseori şi rezecţia nervului facial.
Cazul poate necesita parotidectomie totală cu sau fără rezecţia nervului facial, cu rezecţia osului temporal, a mandibulei, a tegumentului, a vaselor sau a nodulilor limfatici cervicali, în funcţie de extensia tumorii. Trebuie avută în vedere reconstrucţia nervului facial, bypass pentru artera carotidă internă şi grefe de piele pentru tegumentul îndepărtat.
Glanda parotida este localizata la nivelul spatiului dintre ramul mandibulei, conductul auditiv extern si varful mastoidei.
Portiunea anterioara a glandei este localizata sub muschiul maseter, iar portiunea posterioara sub muschiul sternocleidomastoidian.
Portiunea profunda, mediala a glandei este adiacenta spatiului parafaringian. Procesul stiloid este adiacent glandei in portiunea profunda. Artera carotida si vena jugulara interna se gasesc medial fata de procesul stiloid.

Glanda parotida este acoperita de fascia parotidei care este o prelungire a fasciei cervicale profunde, ce se bifurca pentru a ingloba glanda.
In anatomia glandei parotide foarte importanta este pozitia nervului facial. Pe masura ce nervul paraseste foramenul stilomastoidian, patrunde in glanda in portiunea postero-mediala, de obicei sub forma unui singur trunchi. Importanta este si localizarea acestuia in partea profunda a glandei, datorita implicatiilor chirurgicale.
Secretia glandei parotide este stimulata de fibrele parasimpatice ce provin de la nivelul nucleului salivator inferior din trunchiul cerebral. Nervul auriculotemporal preia fibrele parasimpatice si le distribuie glandei parotide.

Tumorile glandelor salivare pot fi prezente la orice nivel, acolo unde exista tesut glandular. Anumite tumori au locuri preferentiale de aparitie, acestea variind de la o tumora la alta.

Semne care sugereaza o tumora benigna:
- Cresterea este in luni de zile, chiar ani;
- Durerea lipseste, nodulul este moale sau dur, mobil pe planurile subiacente;
- Nu exista semne de infiltrare a tesuturilor din jur de catre tumora;
- Fara alte simptome.

Semne care sugereaza o tumora maligna:
- Crestere rapida, de la cateva saptamani la cateva luni;
- Nodul dureros, fixat la planurile subiacente;
- Infiltrarea tumorala a mushilor, pielii sau nervilor - aparitia paraliziei de nerv facial;
- Adenopatie regionala.
Paralizia de nerv facial asociata cu o tumora cu localizare parotidiana semnifica aproape in toate cazurile o tumora maligna.


Tumori benigne ale glandei parotide


Adenomul pleomorf

a. Introducere
Adenomul pleomorf
este o tumora benigna mixta si reprezinta cea mai frecventa tumora a glandei parotide, ocupand mai mult de 2/3 din totalul tumorilor de parotida. Poate fi localizat si la nivelula altor glande salivare, dar in proportie de 85 % este localizat la nivelul parotidei.
Sexul feminin este mai frecvent afectat decat cel masculin.
Din punct de vedere histologic, adenomul pleomorf contine atat celul mezenchimale, cat si celule epiteliale.
La o examinare mai superficiala, tumora pare incapsulata, dar la o inspectie amanuntita, aceasta are prelungiri in tesutul adiacent.
Aceasta modalitate de dezvoltare a tumorii este responsabila pentru rata mare de recidiva de aproximativ 30% dupa enucleere.
Marea majoritatea a adenoamelor pleomorfe sunt localizate la nivelul lobului superficial al parotidei.
Terapia chirurgicala necesita identificarea nervului facial si protejarea lui cu indepartarea tumorii si a prelungirilor sale in parenchim.
b. Etiologia
Este de obicei reprezentata de mutatii genetice, fiind identificate anomalii la nivelul cromozomului 8q12.
c. Tablou clinic

De obicei, pacientul se prezinta pentru aparitia unei formatiuni ferme, nodulare, mobile, de obicei unilaterale, localizate la nivelul glandei parotide, fara semne de malignitate.
d. Diagnosticul se pune de obicei prin:
- Examenul clinic- la inspectie si palpare se identifica o formatiune nodulara, ferma, mobila pe planurile adiacente la nivelul glandei parotide;
- Paraclinic - echografia glandei este de obicei suficienta pentru identificarea tumorilor de mici dimensiuni si superificiale; pentru tumorile de mari dimensiuni se prefera computer-tomografia sau RMN-ul, deoarece acestea furnizeaza informatii mai detaliate cu privire la extindere si localizare.
- Diagnosticul de confirmare ramane examenul anatomopatologic.
e. Prognosticul este unul bun dupa rezectia formatiunii.
Este recomandata interventia chirurgicala cat mai precoce, deoarece cu cat dimensiunile tumorii sunt mai mici, cu atat rezectia va fi mai usoara, iar functia nervului facial va putea fi prezervata.

Tumora Warthin sau cistadenolimfomul

a. Introducere
Este o tumora ce se localizeaza cu predilectie la nivelul polului inferior a glandei parotide. Este cel mai comun adenom monomorfic, si al doilea ca frecventa la nivelul glandei parotide. Uneori pot fi bilaterale si apar in proportie de 90% la sexul masculin.
b. Patogeneza
Exista studii care sustin faptul ca anumite virusuri joaca un rol foarte improtant in aparitia adenomului.
c. Tablou clinic
De obicei, pacientul tipic este un barbat de aproximativ 60 de ani, ce se prezinta pentru marirea de volum a polului inferior al glandei parotide, ce uneori poate avea un caracter nodular.
Formatiunea nu este dureroasa si nu exista deficite functionale.
Tumorile bilaterlale se pot identifica in aproximativ 10% din cazuri.
d. Diagnostic
Diagnosticul se poate pune prin:
- Examenul clinic - prin inspectie si palpare;
- Echografia glandei este una din metodele cel mai frecvent utilizate datorita costului scazut, absentei iradierii, caracterului neinvaziv si faptului ca poate fi repetata oricand;
- Diagnosticul de certitudine este pus prin examenul anatomopatologic al tumorii rezecate.
e. Diagnosticul diferential se face cu:
- Limfoame ale glanei parotide;
- Chisturi limfoepitaliale ce pot fi intalnite in infectia cu HIV;
- Chisturi salivare;
- Chisturi branchiale
.
f. Tratament
Tratamentul presupune rezectia pericapsulara a tumorii de la nivelul polului inferior al parotidei.
g. Prognosticul este bun, transformarea maligna nu este posibila, iar complicatiile sunt rare.
Cea mai frecventa complicatie este reprezentata de infectare chistului.


Adenomul monomorfic

Adenomul monomorfic poate fi cu celule bazale, cu celule clare sau cu celule bogate in glicogen.
Cea mai frecventa forma este cea cu celule bazale ce reprezinta aproximati 1-3 % din tumorile glandelor salivare.
Tratamentul presupune rezectia chirurgicala larga cu indepartarea adecvata a tesutului din jur aparent normal.


Oncocitomul

Reprezinta mai putin de 1% din tumorile glandelor salivare.
Sunt tumori rare ce se gasesc de obicei la nivelul lobului superficial. Sub tumori incapsulate, unice.
Din punct de vedere histologic, tumora este alcatuita din celule mari, cu nucleu rotund. Citoplasma este bogata in mitocondrii.
Tratamentul cuprinde rezectia larga a tumorii alaturi de parenchimul inconjurator.
Deoarece cel mai frecvent sunt localizate la nivelul glandei parotide, la nivelul lobului superficial, o parotidectomie superficiala cu prezervarea nervului facial este de obicei necesara.


Hemangiomul glandei parotide

Hemangioamele sunt cele mai comune tumori, in special la copii, si sunt cel mai frecvent detectate in primul an de viata. Sunt localizate de obicei la nivelul unghiului mandibulei, iar pielea adiacenta poate avea o coloratie albastruie. De asemenea, se observa marirea de volum a tumorii atunci cand copilul plange. O mare parte din hemangioamele parotidei se resorb spontan.
Tratamentul chirurgical este rareori recomandat.


Tumorile maligne ale parotidei

Tumorile maligne ale glandei parotide reprezinta un procent relativ mic din toate cancerele ce apar la nivelul capului si gatului.
Deoarece aceste tumori sunt rare, factorii determinanti sunt putin cunoscuti.
Etiologia tumorilor maligne ale glandelor salivare nu este bine cunoscuta. Asocierea cu fumatul si consumul de alcool nu este dovedita, doar expunerea la radiatii fiind singurul factor de risc ce are o relatie stransa cu dezvoltarea tumorilor maligne la acest nivel.

Carcinomul mucoepidermoid

a. Introducere
Carcinomul mucoepidermoid
este frecvent localizat la nivelul glandei parotide, dar poate fi prezent si la nivelul glandelor salivare minore sau a celor palatinale.
Este cea mai frecventa tumora maligna a glandelor parotide si poate fi intalnita la pacienti tineri.
b. Patogeneza
Diferentierea tumorala determina prognosticul, cu cat diferentierea este mai slaba, cu atat prognosticul este mai prost. Metastazele sunt frecvent intalnite la nivelul nodulilor limfatici, dar si pe cale hematogena, la nivel pulmonar.
c. Tablou clinic
De obicei, tumorile maligne nu produc durere, debutul cel mai caracteristic fiind aparitia unei formatiuni nedureroase. Odata ce volumul se mareste, apare si durerea, paralizia de nerv facial si metastazele ganglionare, in functie de stadiul tumoral.
d. Tratamentul consta in excizia primara radicala.
Interventia chirugicala poate presupune rezectia si reconstructia nervului faical si a unor portiuni din osul temporal. Daca exista metastaze la nivelul nodulilor limfatici, este necesara indepartarea lor. Se recomanda uneori si radioterapia postoperatorie.
e. Prognostic
Prognosticul depinde de gradul de diferentiere a tumorii si de stadiul de prezentare a pacientului la medic. Supravietuirea la 5 ani la pacientii cu tumori binediferentiate, intr-un stadiu precoce este de 90%.

Carcinomul celular acinar


a. Introducere
Carcinomul celular acinar
este o tumora invaziva ce apare cel mai frecvent la nivelul glandei parotide si are o tendinta mica de metastazare. Este mai frecvent intalnita intre 40-60 de ani, in special la sexul feminin.
b. Patogeneza
Exista mai multe grade de diferentiere. Marea majoritate sunt bine-diferentiate. Tesutul tumoral cuprinde atat acini, cat si componente ductale.
c. Tablou clinic
Simptomatologia variaza in functie de cresterea si infiltrarea tumorala.
d. Diagnosticul diferential se face cu adenocarcinomul si cu carcinomul cistic adenoid.
e. Prognosticul
este bun daca rezectia completa este facuta - supravietuirea la 5 ani este de 70%.

Carcinomul cistic adenoid

a. Introducere
Mai este cunoscut si sub denumirea de cilindrom. Tumora are initial caractere de benignitate, insa malignitatea este data de aparitia frecventa a metastazelor limfatice. Exista si situatii in care evolutia este fulminanta, cu recurente rapide si diseminare rapida, hematogena.
b. Tablou clinic
Simptomatologia variaza in functie de localizarea tumorii. Infiltrarea teusuturilor inconjuratoare determina aparitia durerii sau deficitelor nervoase cauzate de o infiltrare precoce perineurala.
c. Diagnostic
In cazul acestei tumori este necesara o verificare amanuntita a scheletului pentru metastaze osoase.
d. Tratament
Tratamentul este doar chirurgical datorita radiosensibilitatii scazute a tumorii.
e. Prognostic
In afara de putinele cazuri fulminante, carcinomul cistic adenoid creste de obice incet. Rata de supravietuire la 5 ani este de 75 %, iar cea la 10 ani doar de 30 %.

Diagnosticul tumorilor maligne

Suspiciunea unei tumori maligne poate fi deseori confirmata prin punctia-aspiratie cu ac fin. Daca exista suspiciunea clinica a malignitatii tumorii localizate la nivelul parotidei, se indica RMN sau computer-tomograful. Aceste investigatii vor oferi informatii cu privire la extinderea tumorii si invadare structurilor invecinate.
Diagnosticul de certitudine ramane in continuare examenul anatomopatologic. Stabilirea cu certitudine a diagnosticului permite planificarea pasilor ce trebuie urmati pentru realizarea tratamentului. Examenul anatomopatologic poate fi realizat extemporaneu, in timpul operatiei.

Tratamentul tumorilor maligne de glanda parotida

Se bazeaza pe rezectia tumorii cat mai complet, urmata de radioterapie. Rezectia completa a tumorii nu este tot timpul posibila. Este necesara deseori si rezectia nervului facial.
Cazul poate necesita parotidectomie totala cu sau fara rezectia nervului facial, cu rezectia osului temporal, a mandibulei, a tegumentului, a vaselor sau a nodulilor limfatici cervicali, in functie de extensia tumorii. Trebuie avuta in vedere reconstructia nervului facial, bypass pentru artera carotida interna si grefe de piele pentru tegumentul indepartat.

Publicat la 02-07-2014 | Vizite: 715 | bibliografie

Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.