Disecția ganglionară în cancerul pulmonar non-microcelular: necesitatea unei evaluări N1 extinse

Un studiu prezentat în 2026 în cadrul reuniunii anuale a Society of Thoracic Surgeons arată că evaluarea ganglionară realizată în timpul intervenției chirurgicale pentru cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) este frecvent insuficientă pentru identificarea corectă a extensiei bolii. Cercetarea evidențiază faptul că disecția unui număr mai mare de ganglioni N1 este esențială pentru stadializarea corectă și pentru orientarea optimă a tratamentului oncologic ulterior.

Idei principale

• Peste 11% dintre pacienții considerați clinic fără metastaze ganglionare au fost restadializați postoperator.
• Metastazele au fost identificate mai frecvent în ganglionii N1 decât în cei N2.
• Mulți ganglioni N1 pozitivi au fost localizați în imediata vecinătate a bronhiilor.
• Evaluarea unui singur ganglion N1 este insuficientă pentru stadializare corectă.
• Disecția ganglionară extinsă permite accesul pacienților la terapii sistemice adecvate.

Context

În cancerul pulmonar non-microcelular, stadializarea ganglionară reprezintă un element critic pentru prognostic și pentru deciziile terapeutice. Deși imagistica modernă, inclusiv tomografia cu emisie de pozitroni combinată cu tomografia computerizată (PET-CT), poate sugera absența metastazelor ganglionare, numeroase studii au demonstrat existența bolii oculte. Standardele chirurgicale diferă semnificativ la nivel global, în special în ceea ce privește numărul și localizarea ganglionilor limfatici care trebuie excizați și examinați histopatologic.

În America de Nord, ghidurile introduse în 2021 recomandă evaluarea a trei stații ganglionare mediastinale (N2) și a unui ganglion N1, situat la nivelul hilului pulmonar. Studiul actual pune sub semnul întrebării suficiența acestei abordări.

Despre studiu

Analiza s-a bazat pe datele din STS General Thoracic Surgery Database, cea mai mare bază de date clinică de chirurgie toracică din America de Nord, care include aproape 800.000 de proceduri și peste 900 de chirurgi participanți. Au fost evaluați 48.779 de pacienți cu NSCLC considerați clinic fără metastaze ganglionare.

Pacienții au fost tratați între iulie 2021 și 2024 în 279 de centre și au fost supuși unor intervenții chirurgicale de tip rezecție atipică (wedge resection), segmentectomie sau lobectomie. Au fost excluși pacienții care au primit terapie neoadjuvantă, au efectuat mediastinoscopie preoperatorie, nu au beneficiat de investigație PET-CT înainte de operație sau au avut date anatomopatologice incomplete.

Scopul principal al analizei a fost identificarea proporției de pacienți restadializați postoperator și localizarea predominantă a metastazelor ganglionare.

Rezultate

În urma disecției ganglionare chirurgicale, 11,2% dintre pacienți au fost restadializați, ceea ce indică o boală mai avansată decât cea sugerată de evaluarea clinică preoperatorie. Un rezultat esențial al studiului a fost constatarea că metastazele au fost identificate mai frecvent la nivelul ganglionilor N1 decât al celor N2.

În mod particular, un număr semnificativ de metastaze N1 a fost localizat în ganglionii situați adiacent bronhiilor, regiuni care pot fi omise dacă disecția este limitată. Aceste date sugerează că evaluarea unui singur ganglion N1 nu este suficientă pentru o stadializare corectă.

Prin extinderea disecției ganglionare, un număr mai mare de pacienți cu boală ganglionară ocultă poate fi identificat, permițând inițierea tratamentelor sistemice adjuvante, cu impact potențial asupra supraviețuirii.

Implicații clinice și organizaționale

Rezultatele studiului subliniază responsabilitatea comună a echipei chirurgicale și a serviciului de anatomie patologică. Nu doar chirurgii trebuie să extindă disecția ganglionară, ci și patologii trebuie să realizeze o examinare minuțioasă a specimenului pulmonar, pentru a identifica ganglionii care pot fi „ascunși” în țesut.

Datele obținute din practica reală oferă argumente solide pentru revizuirea viitoarelor ghiduri privind disecția ganglionară în NSCLC și pot contribui la standardizarea tehnicilor chirurgicale. În acest context, baza de date STS se confirmă ca un instrument esențial pentru evaluarea calității actului chirurgical și pentru optimizarea îngrijirii pacienților oncologici.