Cancerul tiroidian (de tiroidă)

Autor: Purtan Teodora , publicat la 07-11-2016

Cancerul tiroidian (de tiroidă)

Cancerul de tiroidă (sau neoplasmul tiroidian) reprezintă apariția la nivelul glandei tiroide a unor formațiuni tumorale cu caractere de malignitate.

În prezent, cancerul de tiroidă a devenit o problemă comună de sănătate din cauza creșterii numărului de persoane depistate cu nodul tiroidian. Acesta se prezintă sub aspectul unei formațiuni tumorale bine delimitată, palpabilă, depistată de către pacient cu ocazia autopalpării sau întâmplător, cu ocazia efectuării unei consultații medicale de rutină, ușor evidențiată prin efectuarea unei ecografii de tiroidă.

Nodulii tiroidieni pot indica o varietate de afecțiuni ale glandei tiroide. Pe parcursul evoluției procesului tumoral, nodulul tiroidian poate genera simtomatologie clinică prin creșterea volumului tumoral și afectarea funcționalității glandulare. [1], [5], [10], [16], [24]

Epidemiologie

Cancerul tiroidian este cea mai frecventă formă de boală neoplazică localizată la nivelul glandelor endocrine, care afectează, de regulă, persoanele în vârstă.  
Incidența maximă a neoplasmului tiroidian este în decada a cincea și a șasea de viață, persoanele afectate prezentând în momentul diagnosticării afectarea stațiilor ganglionare localizate în vecinătatea glandei tiroide (respectiv ganglionii cervicali).
Rata de îmbolnăvire prin cancer tiroidian între bărbați și femei este de 1 la 3. [1], [2], [17]

Cauze

  • Radiațiile ionizante sunt considerate principalul factor de risc al cancerului tiroidian. Persoanele care provin din zonele geografice iradiate în urma producerii unor accidente nucleare (de exemplu accidentul nuclear de la Cernobâl), persoanele supuse radioterapiei în scopul tratării altor tipuri de boli neoplazice, persoanele supuse în copilărie radiațiilor ionizante în scopul tratării diferitelor afecțiuni precum hipertrofia amigdaliană, acnee, impetigo, hipertrofie de timus, radiațiile ionizante utilizate în scop imagistic, efectuarea repetată sau abuzul unor investigații imagistice care utilizează radiații ionizante, radiațiile prezente la locul de muncă, muncitorii în industria armelor nucleare prezintă risc crescut de dezvoltare a neoplaziei tiroidiene. Studiile efectuate în rândul populației diagnosticate cu neoplasm tiroidian au arătat faptul că o mare parte din acestea au fost supuse în copilărie tratamentului cu radiații ionizante. Radiațiile emise în urma producerii accidentelor nucleare au reprezentat factorul declanșator a multor tipuri de boli neoplazice, printre care și neoplasmul tiroidian. Riscul de apariție al neoplasmului tiroidian este direct proporțional cu numărul expunerilor la radiații ionizante.
  • Ereditatea (factorul genetic). Majoritatea formelor de neoplasm tiroidian sunt câștigate pe parcursul vieții, fără risc de moștenire a genelor afectate. Carcinomul tiroidian medular este cea mai frecventă formă tumorală malignă apărută la nivel tiroidian. Aproximativ 25% din acestea sunt transmise genetic. În această situație putem vorbi despre carcinomul tiroidian medular familial (FMTC). Asocierea FMTC cu alte tumori maligne endocrine definește sindromul neoplaziilor endocrine multiple. Majoritatea formelor de carcinom tiroidian medular debutează în perioada copilăriei și metastazează precoce. Polipoza adenomatoasă familială (FAP) este o afecțiune transmisă pe cale ereditară, generată de apariția unei mutații structurale a unei gene care intervine în procesele de supresie tumorală. Această afecțiune asociază riscul de apariție a neoplasmului tiroidian. Majoritatea persoanelor cu FAP sunt depistate cu neoplasm tiroidian în jurul vârstei de 30 de ani, femeile fiind mai frecvent afectate. Sindromul Cowden (CS) sau polipoza intestinală este o afecțiune cu caracter ereditar, dezvoltată în perioada pubertară și care constă în apariția a unor numeroase formațiuni tumorale polipoase pe suprafața mucoasei intestinale. Persoanele cu această afecțiune sunt predispuse riscului de apariție a neoplasmului tiroidian. Multe dintre persoanele cu sindrom Cowden prezintă formațiuni tumorale benigne dezvoltate la nivelul glandei tiroide, precum: gușa tiroidiană multinodulară, noduli tiroidieni, adenoame tiroidiene foliculare etc.
  • Alimentația. Consumul crescut de proteine, alimente cu conținut crescut de amidon, lactatele fermentate, consumul crescut de carne, grăsimile, zaharurile și cerealele rafinate se asociază riscului de dezvoltare a leziunilor canceroase la nivelul glandei tiroide. Atât absența iodului din alimentație, precum și excesul de iod alimentar pot determina apariția carcinomului tiroidian. Consumul frecvent al fructelor și legumelor proaspete poate împiedica apariția leziunilor canceroase la nivel tiroidian, având rol protector.
  • Obezitatea. Studiile au confirmat existența unei legături între excesul ponderal și afectarea neoplazică a glandei tiroide. De asemenea, înălțimea joacă un rol important în dezvoltarea cancerului tiroidian, majoritatea persoanelor afectate având statură înaltă.
  • Afecțiunile endocrine precum tiroidita (proces inflamator al glandei tiroide), noduli tiroidieni, hipersecreția de somatotrop la maturitate (boală cunoscută sub denumirea de acromegalie) se asociază riscului crescut de apariție al neoplasmului tiroidian.
  • Antecedente personale patologice. Persoanele diagnosticate în antecedente cu limfom non-Hodgkin, neoplasm mamar, neoplasm esofagian, neoplasm testicular prezintă riscul de a dezvolta neoplasm tiroidian, aceasta fiind a doua localizare a procesului neoplazic.
  • Aspecte ale aparatului reproducător feminin. Studiile au arătat faptul că femeile care într-o perioadă de cinci ani au avut mai mult de doi copii sunt predispuse dezvoltării neoplasmului tiroidian, din cauza activării hormonilor tiroidieni pe perioada sarcinii. Ablactarea medicamentoasă este asociată riscului crescut de apariție al cancerului tiroidian. Avorturile spontane pot determina apariția leziunilor tumorale la nivel tiroidian. Studiile efectuate în rândul femeilor diagnosticate cu afecțiuni tiroidiene benigne au prezentat antecedente de avort spontan. Menopauza tardivă, histerectomia totală, anticoncepționalele administrate oral, administrarea de Clomifen (sau Clomid, medicament utilizat în tratamentul infertilității) se asociază riscului de dezvoltare a neoplaziei tiroidiene.
  • Vârsta. Incidența maximă a neoplasmului tiroidian are loc peste vârsta de 40 de ani.
  • Sexul. Femeile sunt de trei ori mai expuse riscului de dezvoltare a neoplasmului tiroidian, din cauza mecanismului de acțiune a hormonilor endogeni. În cazul bărbaților, afecțiunile cardiace pot favoriza apariția neoplasmului tiroidian.
  • Rasa. Cancerul tiroidian este mai frecvent întâlnit în rândul populației albe. [3], [10], [22], [24]


Morfopatologie

Din punct de vedere histologic tumorile maligne tiroidiene se împart în:

  • carcinomul tiroidian diferențiat (în această categorie fiind cuprinse carcinomul papilar, carcinomul folicular, carcinomul medular tiroidian);
  • carcinomul tiroidian nediferențiat (această categorie fiind reprezentată de formele anaplazice de neoplasm tiroidian).


Carcinomul tiroidian papilar
este tumora malignă tiroidiană cu cel mai bun prognostic. Aproximativ 70% din formațiunile tumorale maligne apărute la nivel tiroidian la maturitate sunt carcinoame papilare. Incidența maximă a acestei forme histologice este între 30 și 40 de ani.

Din punct de vedere macroscopic, carcinomul papilar apare sub aspectul unei formațiuni tumorale nodulare, de consistență crescută, de dimensiuni variabile (de la leziuni neoplazice evidențiabile prin examinare microscopică, la formațiuni tumorale extinse, ușor decelabile), nedureroasă, mobilă, care se poate extinde determinând invadarea structurilor din vecinătate și afectarea ganglionilor regionali.
La examinarea microscopică formațiunea tumorală este alcătuită din rețele vasculare de tip conjunctiv și vezicule căptușite cu celule neoplazice.

Carcinomul tiroidian folicular este o formă histologică de neoplasm tiroidian care interesează populația feminină, având incidență maximă în decada a cincea de viață.
Macroscopic, carcinomul folicular îmbracă aspectul unei formațiuni tumorale încapsulate, de consistență crescută și culoare maronie, cu zone de fibroză cenușii.
Din punct de vedere microscopic, carcinomul folicular este format din veziculi tiroidieni cu conținut redus de coloid, care constituie o arhitectură fibroasă, cu celule granuloase bogate în eozinofilă, cu nuclei de dimensiuni crescute, asimetrici.

Carcinomul medular tiroidian
este o tumoră malignă tiroidiană care afectează atât bărbații, cât și femeile aflate în a patra decadă de viață și care are aspectul unei formațiuni tumorale de consistență crescută, bine delimitată, neîncapsulată. Această formă de neoplasm tiroidian se poate dezvolta, invadând stucturile din jur, cu afectarea ganglionilor regionali (de regulă ganglionii laterocervicali și mediastinali superiori) și metastazarea în organele aflate la distanță de tumora primară (plămân, ficat, oase).
La examenul microscopic formațiunea tumorală apare alcătuită din plaje compacte de celule rotunde și fusiforme, izolate de anumite septuri conjunctive, cu nuclei simetrici și conținut crescut de amiloid la nivel stromal.

Neoplasmele tiroidiene nediferențiate (sau anaplazice) sunt formațiuni tumorale maligne dezvoltate la nivelul țesutului epitelial tiroidian, fără componente celulare care pot fi cuprinse în procesul de diferențiere celulară. Acestea prezintă o evoluție fulminantă, durata de viață minimă din momentul depistării fiind de șase luni, iar durata maximă de supraviețuire limitându-se la un an. Incidența maximă a acestor leziuni canceroase se află peste 60 de ani.
Neoplasmul tiroidian nediferențiat are aspectul unei mase tumorale dense, slab delimitată, neregulată, alcătuită dintr-o varietate de celule (celule mici, celule gigante și celule fusiforme), cu creștere rapidă în dimensiuni și invadarea structurilor învecinate. [4], [5], [6], [7], [8], [9], [16], [24], [25]

Stadializare clinică

Clasificarea TNM permite încadrarea corectă a tumorilor maligne apărute la nivelul glandei tiroide pe stadii evolutive în funcție de structura materialului celular component şi este utilizată în elaborarea schemelor terapeutice specifice fiecărei etape în parte.

  • T - tumoră primară;
  • T0 - absența tumorii primare;
  • T1 - carcinom în situs, formațiune tumorală localizată în interiorul glandei endocrine cu dimensiuni reduse (de regulă sub 1 cm);
  • T2 - formațiune tumorală malignă limitată intraglandular, cu dimensiuni până în 4 cm;
  • T3 - formațiune tumorală malignă limitată intraglandular, cu dimensiuni mai mari de 4 cm;
  • T4 - formațiune tumorală malignă extinsă extraglandular.


  • N - afectarea ganglionilor regionali;
  • N0 - fără afectarea ganglionilor regionali;
  • N1 - afectarea ganglionilor laterocervicali;
  • N2 - afectarea bilaterală a ganglionilor centrali şi mediastinali superiori.


  • M - metastazare la distanță;
  • M0 - fără metastazare în organele aflate la distanță;
  • M1 - prezența metastazelor în organele aflate la distanță. [2], [20], [29]


Semne și simptome

Pacienții cu neoplasm tiroidian pot acuza disfagie, disfonie, respirație șuierătoare (wheezing), îngreunarea respirației, stări de sufocare, tuse seacă, persistentă, durere localizată în regiunea cervicală cu iradiere la nivelul feței și în special la nivel auricular. De cele mai multe ori aceste semne clinice nu sunt generate de apariția formațiunii tumorale maligne la nivel tiroidian, ci sunt expresia stării de anxietate pe care o resimte pacientul.

Apariția spontană a unei dureri cervicale poate fi cauzată de procesele hemoragice declanşate în interiorul formațiunilor tumorale benigne şi care determină modificarea structurală la acel nivel.

La examinarea clinică a pacientului putem decela apariția unei formațiuni tumorale la nivel cervical care determină sindrom de compresiune la nivelul structurilor aflate în vecinătate cu rol în menținerea funcțiilor vitale (arteră carotidă, venă jugulară, trahee etc.).

Apariția guşii tiroidiene în apropierea mediastinului anterior poate obstrucționa parțial apertura toracică determinând blocarea circulației sangvine venoase. În cazul în care pacientul este pus să-şi țină ambele brațe drepte deasupra capului, va fi accentuată obstrucționarea aperturii toracice cu destinderea jugularelor şi apariția semnului Pemberton. Din cauza apariției distrofiei retrosternale și creșterea presiunii sangvine la nivelul venelor jugulare, apar mici hemoragii între straturile tegumentare ale feței. Aceasta definește semnul Pemberton, cunoscut și sub denumirea de pletoră facială.

Printre manifestările clinice ale cancerului tiroidian pot fi prezente şi semne de hipotiroidism sau hipertiroidism.

Manifestări clinice ale hipotiroidismului:

  • fatigabilitate;
  • toleranța scăzută la temperaturile joase;
  • paloare tegumentară;
  • uscăciune tegumentară;
  • mialgii;
  • artralgii.


Manifestări clinice ale hipertiroidismului:

  • scădere ponderală;
  • hipersudorație;
  • tremor;
  • palpitații;
  • prurit (senzația de mâncărime la nivelul pielii);
  • irascibilitate;
  • lipsa somnului;
  • sensibiliate crescută la temperaturi înalte;
  • exoftalmie (pronunțarea extraorbitară a globilor oculari). [1], [5], [10], [15], [18], [24], [25], [26]


Diagnostic

Diagnosticul de neoplasm tiroidian este pus după efectuarea examenului clinic al pacientului și a unor serii de investigații paraclinice precum examenul ecografic, examenul radiologic, scintigrafia tiroidiană, determinarea markerilor tumorali (ATPO, TSH, FT3, FT4, calcitonina). Confirmarea diagnosticului de neoplasm tiroidian are loc după efectuarea examenului histologic a fragmentelor tumorale recoltate prin puncție aspirativă. [10], [15], [25], [27]

Investigații paraclinice

  • Determinarea hormonilor tiroidieni (TSH- tirotropina, FT4- tiroxina liberă, FT3- triiodotironina liberă) pentru evaluarea funcției tiroidiene. În cazul unei formațiuni tumorale de natură benignă se observă o creștere a valorilor FT4 șI FT3 (hormoni secretați de glanda tiroidă). Valorile TSH sunt crescute în caz de hipotiroidism și scăzute în caz de hipertiroidism.  
  • Determinarea markerului tiroidian autoimun (ATPO) a cărui valori sunt crescute în caz de neoplazie tiroidiană.
  • Calcitonina este un marker tiroidian specific carcinomului medular, a cărei valori sunt crescute în caz de apariție a acestui tip de neoplazie tiroidiană.
  • Ecografia tiroidiană poate indica localizarea formațiunii tumorale, dimensiunea, structura şi vascularizația tumorală. Prin determinarea acestor elemente putem aprecia riscul de malignizare şi prognosticul tumoral. De asemenea, prin intermediul examenului ecografic poate fi identificată extinderea procesului tumoral cu invadarea structurilor din jur şi afectarea ganglionilor localizați în regiunea cervicală. Este necesară urmărirea evoluției tumorale prin efectuarea ecografiilor repetate din şase în şase luni. În cazul în care nu a fost observată dezvoltarea procesului tumoral după o perioadă de doi ani de la diagnosticare, se va continua efectuarea controlului tumoral din doi în doi ani.
  • Examenul citologic efectuat după realizarea biopsiei prin puncție aspirativă cu ac fin este indicat în cazul depistării caracterelor de malignitate pe ecografie şi poate oferi informații precise cu privire la natura elementelor celulare care compun formațiunea tumorală dezvoltată la nivel tiroidian.

 

Interpretarea rezultatelor obținute în urma efectuării examenului citologic

Diagnosticul elaborat după examinarea citologică a fragmentelor tumorale este enunțat prin unul din următorii patru termeni:

  • non-diagnostic: termenul este folosit în cadrul examinării citologice atunci când diagnosticul nu poate fi menționat din cauza efectuării incorecte a frotiului (aşezarea pe suprafața frotiului a unui material celular insuficient sau absența elementelor celulare provenite din regiunea afectată);
  • suspect: examenul citologic poate indica prezența unei leziuni canceroase, dar care nu îndeplineşte toate principiile enunțării unui diagnostic de certitudine (de exemplu carcinomul folicular, carcinomul cu celule Hurtle etc.);
  • benign: absența caracterelor de malignitate la efectuarea examenului citologic (de exemplu nodul tiroidian benign, chist tiroidian, tiroidite etc.);
  • malign: formațiuni tumorale maligne tiroidiene sau metastază tiroidiană.

 

Este necesară repetarea periodică a puncției aspirative:

  • în cazul diagnosticării unui nodul tiroidian benign 
  • în caz de remarcare a creşterii dimensiunilor tumorale
  • În cazul unei formațiuni tumorale cu dimensiuni peste 5 cm
  • În cazul unei puncții anterioare cu rezultat non-diagnostic.


Examenul radiologic toracic oferă informații cu privire la dezvoltarea formațiunii tumorale, poate indica apariția metastazelor pulmonare sau osoase şi uneori zonele de calcificare apărute intraglandular.

 

În prezent scintigrafia tiroidiană a înlocuit utilizarea iodului cu cea a technețiunului 99m, a thaliumului 201 şi în cazul carcinomului medular tiroidian, utilizarea anticorpilor monoclonali evidențiați cu indium 111, metaiodobenzilguanidina evidențiată cu iod. Pe scintigrafie poate apărea imaginea clasică specifică atât tumorilor maligne tiroidiene, cât şi a altor formațiuni tumorale benigne, cunoscută sub denumirea de nodul la rece a priori a cărui dimensiuni depăşesc 1, 5 cm şi care nu captează iodul.

 

Computer tomografia (CT) este o investigație care trebuie efectuată în stadiile avansate de boală cu suspiciune de invadare a structurilor peritumorale şi apariția metastazelor la distanță. Prin această investigație pot fi identificate structurile invadate de procesul tumoral şi organele metastazate. [1], [2], [12], [15], [19], [27],

Tratament

Tratamentul de primă intenție a neoplasmului tiroidian diferențiat este îndepărtarea chirurgicală în totalitate a glandei tiroide (intervenție chirurgicală cunoscută sub denumirea de tiroidectomie totală) cu limfadenectomie (îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor invadați de procesul neoplazic), urmată de administrarea tratamentului substitutiv (levotiroxina) şi efectuarea radioiodoablației* (terapia RIA).

După efectuarea intervenției chirurgicale se impune tratamentul de substituție hormonală cu tiroxină pe toată perioada desfăşurării radioiodoablației. În cazul în care nu poate fi efectuat tratamentul substitutiv cu tiroxină, acesta va fi înlocuit cu tratamentul de substituție cu tireoglobulină şi anticorpi antiTgl. După încheierea tratamentului substitutiv şi a radioterapiei, este necesară evaluarea evoluției tumorale prin examinarea scintigrafică cu Iod. După efectuarea scintigrafiei iodate, schemele terapeutice vor fi elaborate în funcție de capacitatea de captare a iodulul la nivel tumoral. Atunci când formațiunea tumorală nu captează o anumită cantitate de iod administrată în cadrul acestei investigații este indicată efectuarea radioterapiei externe.

Radioiodoablația, cunoscută și sub denumirea de terapie RIA, reprezintă o metodă de îndepărtarea a țesuturilor neoplazice de la nivelul glandei tiroide prin utilizarea iodului radioactiv, rezultatele acestei metode terapeutice fiind net superioare intervenției chirurgicale clasice după o singură administrare de iod radioactiv. Este o metodă de tratament ușor abordabilă cu administrarea orală a iodului radioactiv, fără să fie necesară internarea pacientului și cu eliminare rapidă și a substanței radioactive, într-o perioadă relativ scurtă (aproximativ trei sau patru zile). Iodul radioactiv intervine în distrugerea tireocitelor (celulele glandei tiroide), nu doar a celulelor canceroase existente la acest nivel, determinând scăderea funcției tiroidiene (hipotiroidism). Astfel pacientul prezintă indicație de tratament hormonal substitutiv (levotiroxină) pe tot restul vieții.

 

Hormonoterapia poate fi administrată tuturor neoplasmelor tiroidiene operate datorită faptului că determină blocarea tireostimulinei hipofizare, hormon secretat antehipofizar, care determină multiplicarea celulelor tiroidiene (tireocite). De asemenea, hormonoterapia intervine în ameliorarea efectelor generate de îndepărtarea chirurgicală parenchimului glandular. 

Conform studiilor clinice efectuate, triiodotironina (T3) și tiroxina intervin în blocarea tirotropinei (sau hormonului de stimulare tiroidiană, TSH) determinând remisiunea tumorii primare tiroidiene și a leziunilor de metastază.
Tratamentul hormonal este indicat și trebuie administrat pe tot restul vieții bolnavului, fără să se țină cont de forma histologică, stadiul evolutiv, extinderea leziunilor neoplazice, efectuarea radioterapiei și remisiunea tumorală.  
Este indicată supravegherea terapiei hormonale prin evaluarea periodică și păstrarea tirotropinei în limite fiziologice.

În neoplasmul tiroidian diferențiat cu pronostic bun, extirpat chirurgical, este indicată administrarea de hormon tirotrop în concentrații de 0, 1 mU/l, pe când în neoplasmul tiroidian slab diferențiat, cu metastaze, rezecat parțial, cu recidivă tumorală este indicată administrarea de hormon tirotrop în concentrații de 0, 01-0, 001 mU/l.
Hormonoterapia este o metodă de tratament eficientă care contribuie, în numeroase cazuri, la remisiunea procesului neoplazic, ameliorarea supraviețuirii și scăderea riscului de apariție a recidivelor tumorale.

Chimioterapia este indicată neoplasmelor tiroidiene avansate loco-regional, care nu pot fi tratate chirurgical, în cazul recidivelor tumorale, în caz de apariție a metastazelor la distanță sau în cazul lipsei de răspuns tumoral la radioterapie sau hormonoterapie.
Cu toate că medicamentele citostatice sunt utilizate de o perioadă de timp mai îndelungată în tratamentul neoplasmului tiroidian, rezultatele acestora sunt incomplete sau chiar absente.
Dintre medicamentele citostatice utilizate în tratamentul neoplasmului tiroidian putem aminti: Ciclofosfamidă, Vinblastină, Bleomicină, Doxorubicină, Cisplatin.
Rezultate satisfăcătoare cu răspuns tumoral pozitiv au fost observate după asocierea a doua citostatice. Astfel au fost administrate: Doxorubicina cu Vincristina, 5-Fluorouracil cu Bleomicina.
Atât chimioterapia, câr și radioterapia externă prezintă eficiență redusă, ambele fiind utilizate în cazul neoplasmelor tioidiene care nu pot fi tratate chirurgical și hormonal. Pe lângă aceasta, chimioterapia generează numeroase efecte toxice, fiind slab tolerată de organismul uman.

 

Neoplasmul tiroidian nediferențiat poate fi tratat chirurgical, în stadii inițiale de evoluție a bolii, în stadiile avansate rezecția chirurgicală neputând fi realizată din cauza extensiei procesului tumoral. Posibilitatea efectuării unei îndepărtări chirurgicale complete este foarte redusă. În urma efectuării intervenției chirurgicale pacientul este supus şedințelor de radioterapie externă asociată chimioterapiei. Dintre medicamentele citostatice administrate în caz de neoplasm tiroidian amintim:
  • agenți alchilanți: Dacarbazina;
  • antimetaboliți: 5-Fluorouracil;
  • medicamente citostatice: Antraciclinele (Doxorubincina sau Adriblastina);
  • inhibitori ai tirozinkinazei: Vandetanib, Cabozantinib, Sorafenib.

Această metodă de tratament prelungeşte cu un an supraviețuirea pacienților cu neoplasm tiroidian nediferențiat.

Tratamentul metastazelor în neoplasmul tiroidian

Creierul reprezintă prima stație de diseminare a leziunilor canceroase toroidiene. Metastazele cerebrale pot fi îndepărtate chirurgical sau pot fi supuse radioterapiei (aplicarea externă a radiațiilor ionizante ghidate imagistic precum gamma knife, cyberknife). Radioiodoablația poate fi efectuată după rezecția metastazelor pentru a preveni leziunile apărute în urma procesului de radioloză la nivel cerebral.

Metastazele osoase prezintă multiple forme de tratament: tratamentul cu radioiodoablație, îndepărtarea chirurgicală a metastazelor osoase, chemoembolizare, terapia cu bifosfonați (Acid zolendronic, Denosumab). [1], [2], [5], [11], [13], [14], [15], [23], [24], [28], [29], [30], [31]

 

Evoluție și prognostic

Formele histologice de carcinom tiroidian folicular și papilar sunt însoțite de un prognostic favorabil, fiind complet vindecabile. Dintre pacienții cu neoplasm tiroidian diagnosticat precoce aproximativ 95% sunt vindecați prin efectuarea intervenției chirurgicale curative. Atât carcinomul folicular, cât și cel papilar pot fi tratate prin îndepărtarea chirurgicală unilobară, a lobului afectat, conservând astfel funcția glandei tiroide. Tratarea corectă a celor două tipuri de neoplasme tiroidiene determină prelungirea supraviețuirii bolnavului și ameliorarea calității vieții acestuia.
Carcinomul medular tiroidian se asociază unui prognostic mai sever din cauza extinderii precoce a procesului neoplazic cu invadarea structurilor învecinate și apariția metastazelor în organele aflate la distanță de tumora primară. În acest caz este necesară îndepărtarea în totalitate a glandei tiroide, funcția hormonală fiind substituită de tratamentul hormonal.

 

Supraviețuirea la cinci ani în cazul neoplasmului tiroidian aflat în stadiul I este de aproximativ 100%, în neoplasmul tiroidian aflat în stadiul II este de 100%, în neoplasmul tiroidian stadiul III este de 90% iar în neoplasmul tiroidian stadiul IV este de 50%. [2], [5], [21]


Publicat la 07-11-2016 | Vizite: 13707 | bibliografie

Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.