Cancerul renal (de rinichi)

Autor: Purtan Teodora , publicat la 17-10-2016

Cancerul renal (de rinichi)

Cancerul renal (cunoscut și sub denumirea de neoplasm renal) reprezintă apariția unei formațiuni tumorale maligne la nivelul parenchimului renal. Această formațiune tumorală malignă se formează în urma multiplicării anarhice a celulelor care intră în structura tubilor contorți proximali și a ductelor colectoare corticale și medulare.

Pe parcursul evoluției procesului neoplazic, tumora malignă crește în dimensiuni, invadând structurile aflate în vecinătate și poate determina apariția metastazelor în organele aflate la distanță (metastaze osoase, hepatice, metastazarea pulmonului și chiar a rinichiului contralateral). [1], [2], [8]

Epidemiologie

Neoplasmul renal se situează pe locul șapte din punct de vedere al morbidității renale. Studiile au arătat că aproximativ 7 din 100. 000 de persoane sunt afectate de această formă neoplazică. [1], [2], [12]

Cauze

  • Ereditatea

Aproximativ 5% din cazurile de cancer renal diagnosticate prezintă un teren genetic favorizant dezvoltării procesului neoplazic. Persoanele cu antecedente de cancer renal în familie, ale căror rude de gradul întâi au fost afectate, prezintă risc crescut de dezvoltare a formațiunilor tumorale maligne la nivel renal. Există suspiciunea apariției unor mutații genetice în cadrul cancerului renal care pot determina alterarea ADN-ului gazdei.
Afecțiunile genetice asociate cancerului renal sunt:

  • sindromul Von Hippel-Lindau (VHLS) - persoanele care moștenesc această tulburare genetică prezintă risc crescut de dezvoltare timpurie, la o vârstă relativ tânără, a carcinomului renal cu celule clare;
  • sindromul Birt-Hog-Dube (BHDS) este asociat riscului crescut de apariție a cancerului renal cu evoluție lentă;
  • sindromul Beckwith-Wiedemann - copiii care moștenesc această afecțiune sunt predispuși dezvoltării unei tumori renale maligne cunoscută sub denumirea de nefroblastom (sau tumora Wilms);
  • sindromul Li Fraumeni - aproximativ 50% dintre persoanele cu acestă afecțiune sunt susceptibile la dezvoltarea cancerului renal până la vârsta de 40 de ani; majoritatea persoanelor care nu sunt afectate de cancer renal până în 40 de ani vor dezvolta procesul neoplazic la nivel renal până la bătrânețe (în jurul vârstei de 70 de ani);
  • sindromul Cowden (sau polipoza intestinală) este o afecțiune genetică transmisă pe cale autozomal dominantă asociată riscului crescut de apariție a cancerului renal.
  • scleroza tuberoasă complexă (TSC) este o afecțiune ereditară sistemică transmisă pe cale autozomal dominantă caracterizată prin apariția unor formațiuni tumorale maligne numite hamartroame în diferite regiuni ale organismului uman (la nivel cerebral, tegumentar, cardiac, pulmonar, la nivelul riichilor sau a ficatului); persoanele afectate de acestă boală prezintă risc crescut de dezvoltare a formațiunilor tumorale maligne renale.
Alte cauze:
  • Vârsta - incidența maximă a cancerului renal este cuprinsă între 50 și 70 de ani.
  • Sexul - raportul de afectare neoplazică a renală între bărbați și femei este de 3 la 1.
  • Dieta - alimentația bogată în proteine și grăsimi de origine animală, abuzul de carne procesată, uleiurile extrafine, alimentele congelate sau conservate, afumăturile, cafeaua, băuturile carbogazificate creează un teren favorizant apariției leziunilor neoplazice la nivel renal.
  • Fumatul - studiile efectuate în rândul persoanelor fumătoare au arătat că aproximativ 40% dintre acestea sunt predispuse afectării neoplazice a rinichiului. Substanțele chimice care intră în structura fumului de țigară (benzen, formaldehidă, amine heterociclice etc) sunt substanțe toxice cu potențial carcinogen.
  • Obezitatea - excesul ponderal este asociat riscului crescut de apariție a cancerului renal. În cazul persoanelor supraponderale, funcționalitatea și rezistența rinichilor sunt afectate, ajungându-se în cele din urmă la alterare ireversibilă a funcției renale și apariția insuficienței de organ (insuficiență renală).
  • Hipertensiunea arterială dublează riscul de apariție a cancerului renal. Rinichiul intervine, printre altele, în controlul presiunii arteriale prin controlul lichidului aflat în spațiul extracelular. Atunci când se produce creșterea presiunii arteriale, este stimulată funcția excretoare a rinichilor (excreția apei și a sodiului) cu eliminarea lichidului extracelular și reducerea tensiunii arteriale.
  • Studiile au arătat faptul că administrarea diureticelor și a medicamentelor hipotensoare este asociată riscului crescut de apariție al cancerului renal.
  • Dializa - pacienții cu boală cronică de rinichi supuși dializelor îndelungate prezintă risc crescut de a dezvolta leziuni precanceroase la nivel renal, care cu timpul se vor maligniza.
  • Transplantul renal este asociat riscului crescut de apariție al cancerului renal.
  • Radiațiile ionizante - persoanele cu cancer testicular sau de col uterin, tratat în antecedente prin radioterapie, prezintă un risc crescut de dezvoltare a cancerului renal, aceasta fiind a doua localizare a procesului neoplazic.
  • Medicamentele - există anumite medicamente nefrotoxice a căror utilizare îndelungată poate determina apariția neoplaziei renale. Dintre acestea amintim: Fenacetina, Aspirina, Acetaminofenul, Ibuprofenul.
  • Infecțiile virale - virusul hepatitic C este asociat riscului crescut de dezvoltare a cancerului renal.
  • Rasa - incidența cancerului renal este mai crescută în rândul populației de culoare.
  • Expunerea profesională la anumite substanțe chimice. Muncitorii care lucrează în industria acumulatorilor, în construcții, în industria metalurgică, sudorii prezintă un risc crescut de dezvoltare a cancerului renal. Azbestul, care intră în constituția materialelor izolatoare, benzenul și cadmiul sunt substanțe chimice asociate riscului crescut de apariție a cancerului renal.
  • Lipsa de activitate fizică creează un teren favorizant apariției neoplaziilor renale, atât în rândul bărbațiilor, cât și în rândul femeilor. [2], [11]


Morfopatologie

Din punct de vedere histopatologic, cele mai frecvente forme de tumori maligne renale sunt adenocarcinomul, carcinomul cu celule renale sau tumora Grawitz. Aceasta afectează cu predominanță bărbații fumători.
La examinarea macroscopică (cu ochiul liber), formațiunea tumorală malignă este localizată în regiunea polului superior al rinichiului, are dimensiuni variabile care pot ajunge la 10 cm, este bine delimitată, bogat vascularzată, de culoare alb-gălbuie cu mici zone de hemoragie pe suprafața tumorală.

Formațiunea tumorală malignă localizată la nivel renal poate îmbrăca diferite forme, fiind alcătuită dintr-o varietate de elemente celulare. Astfel amintim:

  • carcinomul cu celule clare (întâlnit în 80% din cazurile clinice);
  • carcinomul cu celule granulare (acidofile și bazofile);
  • carcinomul cu celule nediferențiate (celule oncocitice, bellini etc.). [3], [1]


Stadializarea tumorală

Au fost elaborate numeroase clasificări ale tumorilor maligne apărute la nivel renal. Vom aborda clasificarea tumorală a lui Robson și clasificarea TNM emisă de UICC (Uniunea Internațională Contra Cancerului). Ambele stadializări ajută la diagnosticarea și încadrarea corectă a leziunilor tumorale în funcție de stadiul evolutiv și la elaborarea schemelor terapeutice specifice.

Clasificarea Robson

  • stadiul I: tumoră localizată la nivelul parenchimului renal, nedepășind capsula;
  • stadiul II: tumora se extinde la nivelul lojei renale, depășind limita capsulară;
  • stadiul III: extensia procesului tumoral cu invadarea vascularizației învecinate (vena renală și vena cavă inferioară) și afectarea grupelor ganglionare;
  • stadiul IV: extensia procesului tumoral cu invadarea organelor învecinate (inclusiv a suprarenalei) și apariția metastazelor la distanță.

Clasificarea TNM

  • T - tumoră primară
  • T0 - absența tumorii primare
  • T1 - carcinom în situs, formațiune tumorală cu dimensiunile până în 7 cm, limitată la nivelul parenchimului renal
  • T2 - formațiune tumorală cu dimensiuni peste 7 cm, uneori peste 10 cm, limitată la nivelul parenchimului renal
  • T3 - estensiaformațiuni tumorale cu invadarea venei renale, venei cave abdominale și inferioare și a regiunii subdiafragmatce
  • T4 - extensia procesului tumoral, care depășește fascia perirenală (care învelește rinichiul) .
  • N - afectare ganglionară
  • N0 - fără afectare ganglionară
  • N1 - afectarea unui singur ganglion
  • N2 - afectarea mai multor ganglioni.
  • M - metastazare la distanță
  • M0 - fără apariția metastazelor la distanță
  • M1 - apariția metastazelor la distanță. [1], [5]

Semne și simptome

Manifestările clinice ale cancerului renal pot fi împărțite în semne clnice specifice bolii renale și în semne clinice extrarenale.

Semne clinice renale

  • hematurie nedureroasă, apărută spontan în cantități variabile, fără semne de afectare a vezicii urinare;
  • lombalgie (durere localizată în regiunea lombară);
  • apariția tumefierii renale din cauza creșterii excesive a formațiunii tumorale;
  • apariția varicocelului în partea dreaptă care sugerează existența sindromului de compresiune la nivelul venei cave abdominale.

Semne clinice extrarenale

  • stare generală influențată;
  • pierdere în greutate;
  • anorexie;
  • astenie;
  • febră intermitentă;
  • transpirații nocturne;
  • hipertensiune arterială.

Semne clinice cauzate de apariția metastazelor la distanță

  • dureri osoase (în cazul metastazelor osoase);
  • dispnee, tuse hemoptoică, fatigabilitate, dureri toracice (în cazul apariției metastazelor pulmonare);
  • hipertensiune intracraniană, sindrom de compresiune medulară și corticală, parapareză (în cazul apariției metastazelor cerebrale). [1], [9], [16]

Diagnostic

Diagnosticul de neoplasm renal este pus de către medicul oncolog pe seama examinării clinice a pacientului (efectuarea anamnezei și a examenului obiectiv), a investigațiilor paraclinice efectuate (analizele generale ale sângelui - hemograma, biochimia, ecografia abdominală, UIV, CT, radiografia pulmonară, scintigrafia osoasă etc.) și este confirmat prin efectuarea examenului histopatologic.

Investigații paraclinice

  • Hemoleucograma poate indica prezența anemiei, poliglobulie sau policitemie (din cauza excesului de eritropoietină elaborat de către tumora malignă).
  • Efectuarea examinării biochimice a sângelui (biochimia) poate indica creșterea VSH-ului, creșterea transaminazelor, a fosfatazei alcaline, a bilirubine indirecte, a alfa2-globulinei și a gama-GT.
  • Determinarea electroliților poate indica prezența hipercalcemiei
  • Ecografia abdominală este investigația de elecție care prezintă atât existența la nivelul rinichiului a unei formațiuni tumorale solide, heterogene, de dimensiuni diferite, cât și aspectul ficatului, a colecistului, a venei renale și a ganglionilor localizați în vecinătatea formațiunii tumorale. Prin efectuarea ecografiei pot fi decelate prezența metastazelor hepatice, a adenopatiilor ganglionare sau a unei tromboze renale.
  • Radiografia renală simplă poate prezenta aspectul rinichiului cu boselarea conturului extern, creșterea în dimensiuni a unuia dintre polii renali și prezența unor calcificări la nivel renal sub aspectul unei opacități localizate într-o porțiune a rinichiului sau pe toată suprafața renală.
  • Urografia intravenoasă (UIV) este o investigație prețioasă deoarece poate indica vascularizarea parenchimului renal, prezența formațiunii tumorale maligne la nivel renal cu modificarea conturului renal și apariția semnelor de invazie tumorală.
  • Computer tomografia (CT) este o investigație imagistică deosebit de utilă în depistarea tumorilor maligne renale deoarece poate indica sructura formațiunii tumorale (consistență crescută sau scăzută, prezența zonelor de necroză sau de hemoragie etc) și invadarea structurilor aflate în vecinătatea procesului neoplazic (grupe ganglionare, vena renală, vena cavă abdominală și inferioară, duoden, intestin gros, ficat, plămân, oase).
  • Rezonanța magnetică nucleară (PMN) poate înlocuit CT, aceasta oferind date mai exacte cu privire la leziunile neoplazice localizate la nivel real.
  • Examenul citologic prin puncție ghidată ecografic poate oferi informații prețioase cu privire la caracterele de malignitate ale tumorii maligne renale.
  • Arteriografia renală oferă informații cu privire la vascularizația tumorală. Formațiunea tumorală malignă este bogat vascularizată, cu creșterea diametrului arterei renale de partea procesului tumoral și dezvoltarea vascularizației peritumorale.
  • Flebografia este o investigație care scoate în evidență prezența unui tromb la nivelul circulației existente în regiunea procesului tumoral (vena renală, vena cavă abdominală și inferioară).
  • Scintigrafia osoasă poate decela prezența metastazelor osoase.
  • Radiografia pulmonară este utilă în identificarea metasazelor pulmonare.
  • Limfoscintigrafia poate indica afectarea stațiilor ganglionare localizate în vecinătatea procesului tumoral.
  • Examenul histopatologic al fragmentelor tumorale obținute în urma efectuării biopsiei este singura investigație care poate pune cu certitudine diagnosticul de tumoare malignă renală. [1], [4], [9], [17]

Tratament

Nefrectomia radicală și limfadenectomia regională asociată reprezintă tratamentul de elecție, fiind singurul tratament curativ. În cazul unui proces tumoral extins cu invazia organelor din vecinătate, nefrectomiei radicale i se asociază îndepărtarea parțială sau totală a organului invadat (de exemplu splenectomie, colectomie, excizia duodenală parțială etc.).

În cazul existenței unei tumori renale de dimensiuni reduse se practică tumorectomia (îndepărtarea chirurgicală a formațiunii tumorale cu închiderea pediculului renal și pungi de gheață sterile perirenal).

Dacă intervenția chirurgicală curativă nu poate fi efectuată, atunci este indicată nefrectomia rinichiului afectat (îndepărtarea chirurgicală a rinichiului afectat de procesul neoplazic), urmată de dializă permanentă. Nu este indicat transplantul renal deoarece administrarea medicamentelor imunosupresoare poate determina apariția procesului neoplazic la nivelul rinichiului contralateral.

Nefrectomia laparoscopică este o metodă de tratament chirurgical mini-invazivă efectuată într-un timp relativ scurt, cu sângerare și durere reduse. Dezavantajul acestuit tip de intervenție chirurgicală este definit de apariția scurgerilor postoperatorii.

Crioterapia
(cunoscută și sub denumirea de criochirurgie sau crioablație) este o metodă de tratament care costă în omorârea celulelor canceroase de la nivelul rinichiului afectat prin înghețare. Această formă terapeutică poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală și este accesibilă cancerului renal aflat în stadii inițiale (formațiune tumorală malignă care are sub 4 cm în dimensiuni). Crioterapia este indicată persoanelor care nu pot fi supuse unei intervenții chirurgicale clasice din cauza stării de sănătate și poate fi efectuată în scop curativ.

Chimioterapia și radioterapia nu sunt administrate pentru că neoplasmul real este chimio- și radiorezistent.

Imunoterapia adjuvantă este indicată atât bolnavilor supuși intervenției chirurgicale, cât și celor cu sistem imunitar deficitar aflați înaintea intervenției chirurgicale. Imunoterapia adjuvantă poate fi clasificată în imunoterapia activă specifică și nespecifică.
Imunoterapia activă specifică cuprinde administrarea de anticorpi monoclonali (Nivolumab) care acționează asupra antigenului tumoral și administrarea de culturi celulare imunocompetente.
Imunoterapia activă nespecifică se poate realiza prin administrarea de interferon alfa (IFN alfa), interferon beta (IFN beta), interleukina 2, vaccinarea BCG (Bacillus Calmette-Guérin), factorul de necroză tumorală alfa (TNF alfa).

În cazurile clinice cu apariție a metastazelor se mai pot administra inhibitori ai angiogenezei (Sunitib, Bevacizumab, Pazopanib, Cabozantinib).

Radioterapia poate fi utilizată în scop curativ pentru ameliorarea simptomatologiei tumorale și a metastazelor și pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului. [1], [6], [7], [9], [10], [14], [15], [18]

Evoluție și prognostic

Netratată, boala evoluează spre deces prin invazia structurilor învecinate, metastazarea la distanță și apariția complicațiilor neoplazice (cașexie).

Tratat corect și la timp, procesul tumoral se poate remite.

Prognosticul tumoral depinde de:

  • stadiul evolutiv în momentul diagnosticării tumorale;
  • invadarea structurilor peritumorale;
  • afectarea stațiilor ganglionare localizate în vecinătatea tumorii maligne;
  • pierderea excesivă în greutate
  • prezența sindromului febril (care se asociază unui pronostic nefavorabil).

Supraviețuirea la 5 ani în cazul tumorilor maligne renale diagnosticate în stadiul I este de 95%, în cazul tumorilor maligne renale diagnosticate în stadiul II este de aproximtiv 90%, în cazul tumorilor diagnosticate în stadiul III este de 60%, iar supraviețuirea în cazul tumorilor diagnosticate în stadiul IV este de 20%. [1], [13]


Publicat la 17-10-2016 | Vizite: 6905 | bibliografie

Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp