Adenomul hepatic
Autor: Purtan Teodora , publicat la 14-03-2017
Adenomul hepatic (afecțiune cunoscută și sub denumirea de adenom hepatocelular) este o tumoră benignă a ficatului, localizată cel mai frecvent la nivelul lobului hepatic drept.
Ficatul este o glandă anexată tubului digestiv, localizată la nivelul etajului abdominal supramezocolic, care îndeplinește două mari funcții:
- funcția metabolică - ficatul este implicat în reglarea metabolismului proteic, lipidic și glucidic, precum și în desfășurarea proceselor de detoxifiere a organismului;
- funcția exocrină - procesul de elaborare a bilei se realizează la nivelul lobului hepatic pe timp de 24 de ore; dimineața se desfășoară procesul de stocare a glicogenului, iar după-amiaza, procesul de stocare al grăsimilor.
Formațiunile tumorale benigne hepatice prezintă un tablou clinic general nespecific cu dureri abdominale localizate cu predominanță în epigastru și hipocondrul drept, grețuri şi vărsături, de aceea multe dintre aceste tumori sunt descoperite ocazional, în timpul efectuării unei examinări ecografice. [1], [2], [4], [12]
Epidemiologie
Adenomul hepatic este o tumoră benignă hepatică foarte rar întâlnită în practica medicală. În fiecare an, dintr-un milion de persoane se înregistrează aproximativ un caz nou de adenom hepatocelular.
Adenomul hepatic este mult mai frecvent întâlnit în rândul femeilor decât în rândul bărbaților. La femei, cele mai predispuse dezvoltării acestei afecțiuni sunt cele care au folosit anticoncepționale orale o perioadă îndelungată. Bărbații cei mai expuși riscului de dezvoltare a adenomului hepatic sunt cei supuși tratamentului hormonal cu steroizi anabolizanți.
Incidența maximă a adenomului hepatic se află în a treia și în a patra decadă de viață. Numeroase cazuri de adenom hepatic au fost înregistrate în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 45 de ani. [1], [2], [5]
Cauze și factori de risc
Asemenea altor afecțiuni, și în cazul adenomului hepatic există anumiți factori de risc care, fie în mod direct, fie prin asociere, pot determina apariția acestei afecțiuni:
- administrarea prelungită a contraceptivelor orale - numeroase cazuri de adenom hepatocelular au fost întâlnite la femeile care au folosit în antecedente anticoncepționale orale;
- anumite tratamente hormonale precum hormonoterapia cu steroizi anabolizanți sau androgenici; un număr de cazuri cu adenom hepatic au fost înregistrate în rândul bărbaților cărora li s-a administrat steroizi anabolizanți o perioadă îndelungată;
- glicogenozele hepatice (precum boala de tezaurizare a glicogenului de tip I); bolnavii diagnosticați în antecedente cu glicogenoze hepatice sunt predispuși riscului de a dezvolta adenom hepatic; studiile au demonstrat existența unei legături între prezența unei glicogenoze hepatice și dezvoltarea adenomului hepatic;
- diabetul zaharat de tip I;
- beta-talasemia și tirozinemia sunt două afecțiuni congenitale transmise pe cale ereditară, asociate riscului crescut de apariție a adenomului hepatic;
- hemocromatoza este o afecțiune genetică care presupune acumularea în exces a fierului la nivelul organismului uman; acest surplus de fier se poate depune în diferite organe, inclusiv la nivel hepatic, favorizând apariția adenomului hepatic;
- ingestia de clomifen, drog non-steroidian anti-estrogenic, se asociază riscului de dezvoltare a adenomului hepatic din cauza metabolizării substanței la nivel hepatic;
- barbituricele (medicamente sedative); numeroase cazuri de adenom hepatic au fost înregistrate în rândul persoanelor cu afecțiuni psihice sau tulburări de somn, cărora li s-au administrat barbiturice. [1], [4], [8], [11], [12]
Morfopatologie
La examinarea macroscopică (cu ochiul liber), adenomul hepatocelular se prezintă sub aspectul unei formațiuni tumorale voluminoase (de aproximativ 10 cm sau mai mult), unică sau multiplă (mai rar), de culoare albicioasă sau brun-roșiatică, încapsulată, de consistență friabilă, moale, localizată cel mai frecvent la nivelul lobului hepatic drept. Pe suprafața tumorii poate fi observată prezența zonelor de necroză și hemoragie.
Din punct de vedere microscopic, formațiunea tumorală este alcătuită din celule hepatice (hepatocite) cu aspect normal sau puțin deosebit, dispuse în cordoane, bogate în glicogen, cu alterarea arhitecturii lobulare, dar păstrarea dispunerii trabeculare, cu atrofierea structurilor tisulare învecinate. [1], [3]
Semne și simptome
Tabloul clinic al adenomului hepatic este necaracteristic. De cele mai multe ori boala este asimptomatică și este descoperită întâmplător cu ocazia efectuării unor investigații.
În cazul formelor simptomatice, bolnavii pot acuza:
- dureri abdominale cu localizare în regiunea epigastrică sau a hipocondrului drept;
- grețuri, vărsături;
- la palpare se poate decela prezența unei formațiuni tumorale în regiunea hepatică şi hepatomegalie (în unele cazuri);
- apariția spontană a unei dureri abdominale de intensitate crescută însoțită de paloare tegumentară și sclerală, tahicardie, semne de hipotensiune ortostatică (amețeli, slăbiciune musculară, stări de leșin), poate sugera prezența unei hemoragii în interiorul formațiunii tumorale (hemoragie intratumorală), cu ruperea capsulei tumorale şi declanșarea unui hemoperitoneu (declanșarea unei hemoragii în interiorul cavității peritoneale), cu instalarea abdomenului acut chirurgical și apariția colapsului circulator.
*Abdomenul acut chirurgical reprezintă apariția la nivelul abdomenului a unor manifestări clinice şi a unor semne clinice foarte severe, care impun efectuarea unei intervenții chirurgicale.
*Colapsul circulator reprezintă apariția unor semne clinice de insuficiență circulatorie (alterarea stării de conştiență, hipotensiune arterială, tahicardie, puls filiform, extremitați palide şi reci) din cauza reducerii fluxului sangvin periferic.
Semnele clinice ale hemoperitoneului:
- astenie, adinamie sau dimpotrivă agitație, anxietate;
- paloare tegumentară;
- transpirații reci, abundente;
- hipotensiune arterială;
- lipotimie;
- tahicardie;
- puls filiform;
- dispnee cu polipnee, ortopnee;
- dureri abdominale difuze;
- alterarea precoce și accentuată a stării generale;
- la inspecție se poate decela prezența semnului Cullen (culoare albastră a tegumentelor periombilicale) și a semnului Gray-Turner (echimoză localizată la nivelul unghiurilor costovertebrale);
- la palpare se poate decela meteorism abdominal și contractură musculară. [1], [2], [6], [7], [12], [13]
Diagnostic
Diagnosticul de adenom hepatic se pune pe seama anamnezei, examenului clinic al bolnavului și a investigațiilor paraclinice (ecografie hepatică, CT, RMN, angiografie hepatică etc.). Confirmarea diagnosticului de adenom hepatic se realizează prin efectuarea examenului histopatologic în urma realizării biopsiei hepatice.
Diagnosticul diferențial al adenomului hepatic trebuie făcut cu:
- hiperplazia nodulară focală și hemangiomul (alte două tumori benigne ale ficatului);
- hepatoblastomul;
- colangiocarcinomul;
- carcinomul hepatic;
- hiperplazia nodulară regenerativă;
- leiomiosarcomul;
- limfomul;
- chistul hidatic hepatic;
- boala hepatică infiltrativă;
- pseudotumora inflamatorie;
- metastază hepatică fără identificarea tumorii primare;
- melanomul malign;
- cancerul de colon. [9], [12], [13]
Investigații paraclinice
Ecografia hepatică poate indica prezența unei formațiuni tumorale voluminoase la nivel hepatic.
Tomografia computerizată (CT) permite o mai bună vizualizare a tumorii și oferă informații cu privire la vascularizația tumorală.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) poate indica prezența formațiunii tumorale la nivel hepatic sub aspectul unei zone hiperintense în raport cu suprafața hepatică. RMN poate evidenția prezența diferențelor arhitecturale la nivelul structurii tumorale și vascularizația tumorală, cu identificarea capsulei fibroase care delimitează tumora.
Angiografia hepatică efectuată în cazul adenomului hepatocelular poate indica prezența unei zone de hipervascularizație la nivel hepatic.
Analiza cu technețiu 99m poate indica prezența unui deficit de încărcare cu substanță la nivel tumoral datorită absenței celulelor Kupffer fagocitare.
Examenul histopatologic al fragmentelor tumorale prelevate prin biopsie hepatică permite examinarea celulelor aflate în structura tumorii, confirmând diagnosticul de adenom hepatocelular.
Pentru diferențierea adenomului hepatocelular de carcinomul hepatic se indică determinarea markerilor tumorali (antigen carcinoembrionar-CEA, alfa-fetoproteina, CA 19-9), prezenți în cazul neoplaziei hepatice.
Analizele generale ale sângelui sunt utile pentru aprecierea stării generale a pacientului în vederea inițierii tratamentului chirurgical:
- Hemoleucograma poate indica prezența unei anemii (în cazul hemoragiei intratumorale sau a hemoperitoneului) prin scăderea valorilor hemoglobinei și a numărului de eritrocite.
- Examenul biochimic al sângelui oferă informații cu privire la funcția hepatică (valorile transaminazelor, colesterolului, factorilor de coagulare, bilirubinei totale și directe, enzimelor de colestază și ale proteinemiei), funcția renală (uree, creatinină) și poate indica prezența unui proces inflamator (prin creșterea reactanților de fază acută- VSH, fibrinogen, proteina C reactivă), situație în care intervenția chirurgicală este contraindicată până la dispariția inflamației.
*Enzimele de colestază sunt fosfataza alcalină, gamma-glutamiltranspeptidaza, glutamat dehidrogenaza și leucinaminopeptidaza. [1], [2], [12], [13]
Tratament
În primul rând se impune întreruperea administrării contraceptivelor orale și a tratamentului hormonal cu steroizi anabolizanți. În cazul femeilor diagnosticate cu adenom hepatic se evită apariția vreunei sarcini din cauza riscului crescut de ruptură tumorală cu apariția abdomenului acut chirurgical.
Intervenția chirurgicală este indicată formațiunilor tumorale simptomatice (voluminoase) pentru a evita apariția complicațiilor tumorale sau a malignizării. Aceasta constă în efectuarea unei rezecții hepatice (rezecții largi în cazul formațiunilor tumorale voluminoase cu ocuparea în întregime a lobului hepatic sau rezecții limitate în caul tumorilor cu dimensiuni mai reduse).
În cazul formațiunilor tumorale asimptomatice (de dimensiuni reduse), dacă există posibilitatea efectuării unei examinări histopatologice intraoperator (în timpul efectuării intervenției chirurgicale), se practică enucleerea (îndepărtarea chirurgicală a unei formațiuni tumorale circumscrise prin separarea țesutului tumoral de țesuturile sănătoase din jur).
Formațiunile tumorale de dimensiuni reduse, formațiunile tumorale pediculate și cele localizate în regiunea anterolaterală a ficatului pot beneficia de intervenție chirurgicală laparoscopică.
În cazul apariției unor formațiuni tumorale multiple (de exemplu adenomtoza hepatiă care presupune apariția a minim cinci adenoame hepatice) se indică efectuarea transplantului hepatic. [1], [2], [10], [12], [13]
Evoluție și prognostic
Adenomul hepatic se asociază unui prognostic favorabil, evoluția sub tratament chirurgical fiind în general bună.
Riscul de malignizare al adenomului hepatic este redus, aproximativ 10% din cazuri au evoluat spre malignizare și este mai crescut în cazul formațiunilor tumorale voluminoase. Riscul de deces prin adenom hepatic este foarte redus.
Risc de malignizare prezintă adenomul hepatic apărut pe fondul unei glicogenoze hepatice, bărbații diagnosticați cu adenom hepatic care continuă administrarea hormonilor steroizi anabolizanți și femeile diagnosticate cu adenom hepatic care nu întrerup utilizarea anticoncepționalelor orale.
Complicația principală a adenomului hepatic este hemoragia intratumorală cu ruptura capsulei tumorale și instalarea hemoperitoneului. [11], [12], [13]
Publicat la 14-03-2017 | Vizite: 8564 | bibliografie