Cum te poți proteja de cancer?

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul reprezintă principala cauză de mortalitate în lume, fiind responsabil de 8, 2 milioane de decese în 2012 [1].
Prevenţia constituie cea mai bună strategie de control al cancerului pe termen lung. O treime din cazurile de cancer ar putea fi prevenite, potrivit OMS [1].

Există mai multe strategii de prevenire a cancerului, precum: modificările dietei şi ale stilului de viaţă, evitarea unor comportamente care ar putea creşte riscul de apariţie a anumitor tipuri de cancere, depistarea precoce a condiţiilor premaligne, chimioprevenția, etc.

Testele de screnning

Testele screening sunt investigaţii noninvazive care ajută la depistarea precoce a cancerului, depistarea precoce fiind cheia succesului în tratamentul oncologic. Trebuie reţinut că aceste teste sunt efectuate în populaţia generală, deci la persoanele sănătoase, asimptomatice, pentru depistarea unor cancere frecvente (cancer de sân, cancer de col uterin, cancer colorectal, etc. ). De asemenea, este important de subliniat faptul că aceste teste nu pun diagnosticul, ci doar ridică suspiciunea de cancer; în cazul în care sunt pozitive, ele vor fi urmate de alte investigaţii mai specifice care să confirme diagnosticul de cancer.

Testele screening nu au o sensibilitate şi specificitate de 100%, ele pot da rezultate fals-pozitive sau fals-negative.

Testele screening se efectuează periodic, în fiecare an sau o dată la 3 ani, în funcţie de tipul de cancer, însă în cazul persoanelor cu un risc crescut, aceste investigaţii sunt mai frecvente şi pot fi completate de altele mai specifice. De exemplu, în cazul persoanelor cu antecendente de polipi adenomatoși colonici sau cu istoric familial pozitiv pentru cancer colorectal, se recomandă testare genetică pentru depistarea polipozei familiale sau cancerului colorectal ereditar nonpolipozic.

ACS (American Cancer Society) recomandă următoarele teste screening:

• cancer de sân: autopalpare, examinare clinică, mamografie; screeningul este recomandat tuturor femeilor de peste 20 de ani, o data la 3 ani (începând cu vârsta de 40 de ani, screening-ul este anual)
• cancer colorectal: test hemocult, sigmoidoscopie flexibilă, clismă baritată sau colonoscopie; screening-ul cancerului colorectal este indicat persoanelor de peste 50 de ani
• cancer de prostată: tuşeu rectal, PSA (antigenul specific prostatic) ; se recomandă bărbaţilor de peste 50 de ani
• cancer de col uterin: test Babeş Papanicolau; este indicat femeilor începând cu vârsta de 18 de ani

Chimioprevenția

Chimioprevenția se referă la administrarea locală sau sistemică a unor agenţi terapeutici care previn apariţia cancerului. Un exemplu este tamoxifenul (antagonist al receptorilor de estrogen) : studiile au arătat că administrarea de tamoxifen reduce la jumătate riscul de cancer de sân şi a tumorilor estrogen-pozitive la pacientele cu risc crescut.

Un alt exemplu este celecoxib-ul (antiinflamator nesteroidian COX-2 selectiv ; s-a demonstrat că reduce numărul de polipi la persoanele cu polipoza adenomatoasă familială.

Dieta

Dieta reprezintă un element cheie în prevenţia cancerului. Studiile au arătat că există o legătură între obezitate sau supraponderalitate şi diferite tipuri de cancere cum ar fi cancerul de esofag, colorectal, de sân, endometru şi rinichi; de asemenea, s-a mai arătat că dieta bogată în fructe şi legume oferă protecţie împotriva acestor cancere. În plus, se pare că un consum crescut de fructe şi legume scade nu numai riscul apariţie a anumitor tipuri de cancer dar şi riscul bolilor cardiovasculare.
În schimb, consumul de carne roşie şi alimente procesate cresc riscul de cancer colorectal.

Se pare ca o serie de compuşi, cum ar fi vitamine, minerale, etc. , au efecte antitumorale, însă OMS nu recomandă niciun supliment alimentar pentru prevenţia cancerului. În schimb, este admis faptul că activitatea fizică regulată şi susţinută, menţinerea greutăţii corporale în limite normale şi o dietă sănătoasă reduc considerabil riscul de cancer.

Legumele şi fructele

Se ştie că dieta bogată în fructe şi legume este esenţială pentru un stil de viaţă sănătos şi deci, în prevenţia anumitor tipuri de cancer. În general, toate legumele proaspete sunt indicate însă cercetătorii studiază intens efectul anticanceros al legumelor din genul Brassica (cruciferele, adică varză, conopidă, gulie, ridiche, etc. ). Aceste legume reprezintă o sursă importantă de fibre şi sunt bogate în nutrienţi cum ar fi carotenoizi (beta-caroten, luteină, zeaxantina), vitamina C, E, K, folați şi minerale.

În plus, acestea conţin nişte substanţe numite glucosinolati, compuşi care produc sulf. În timpul digestiei, glucosinolații sunt degradaţi la indoli, tiocianaţi şi isotiocianați. Se pare doi dintre aceşti compuşi, indol-3-carbinol şi sulforafan (isotiocianat), au un important efect anticanceros [7].

Studiile experimentale au arătat că indolii şi isocianații inhibă dezvoltarea mai multor tipuri de cancer (de vezică urinară, sân, colon, ficat, plămân şi stomac) prin mai multe mecanisme: inactivarea carcinogenilor, protejarea celulelor de alterarea ADN-ului, efecte antibacteriene şi antivirale, efecte antiinflamatorii, inhibarea neoangiogenezei şi metastazării.

Cu toate acestea, studiile pe subiecţi umani au avut rezultate variate, în sensul că unele au arătat că nu există o asociere între consumul acestor legume şi riscul mai scăzut de cancer, iar altele au demonstrat, dimpotrivă, că aportul ridicat de legume din genul Brassica reduce riscul de cancer.

Este posibil ca aceste rezultate diferite să se datoreze unor particularităţi genetice ale indivizilor cum ar fi metabolizarea diferită a isotiocianaților şi astfel unii indivizi să beneficieze mai mult de efectele anticanceroase ale acestor tipuri de legume.

Usturoiul

Consumul de usturoi poate reduce riscul apariţiei anumitor tipuri de cancere cum ar fi cancerele gastrointestinale, cu toate că nu s-a putut stabili care este doza optimă necesară pentru prevenţia cancerului.

De reţinut faptul că un consum excesiv poate avea efecte adverse şi poate cauza probleme digestive.

Usturoiul face parte din clasa Allium (Allium salivatum) care conţine, pe lângă sulf, arginina, oligozaharide, flavonoizi, selenium, etc. Studiile au arătat că există o asociere între consumul crescut de usturoi şi riscul scăzut al anumitor tipuri de cancere cum ar fi stomac, colon, esofag, pancreas şi sân.

Efectul anticanceros al usturoiului a fost demonstrat de mai multe studii populaţionale, unul dintre acestea este studiul EPIC (The European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition), un studiu multinaţional, care a arătat că un consum ridicat de usturoi şi ceapă reduce riscul de cancer intestinal [8].
De asemenea, un alt studiu prospectiv privind efectele dietei asupra riscului de cancer a arătat că femeile care au consumat o cantitate crescută de usturoi au avut un risc cu 50% mai mic de a dezvolta cancer de colon comparativ cu femeile care au consumat o cantitate minimă de usturoi [9].

Un alt studiu a demonstrat că un consum ridicat de legume ce conţin allium (peste 10g pe zi versus mai puţin de 2, 2g pe zi) reduce cu până la 50% riscul de cancer de prostată [10].

De asemenea, studiile au arătat că un consum crescut de usturoi reduce riscul de pancreas şi sân. Efectul anticanceros al usturoiului a fost demonstrat şi în cazul cancerului de stomac. Un studiu clinic randomizat, care a inclus 5. 000 de persoane cu risc crescut de cancer gastric, a demonstrat că aportul zilnic a 200mg de allitridium (extract de usturoi) şi 100 micrograme de seleniu, timp de 5 ani, reduc riscul de cancer de stomac cu până la 52% [11]. În schimb, s-a arătat că suplimentele ce conţin extract de usturoi nu reduc apariţia cancerului de stomac la indivizii cu leziuni premaligne.

Se pare că extractul de usturoi este benefic şi în cazul anumitor tumori cutanate, cum ar fi carcinomul bazocelular, însă datele sunt insuficiente.

Totuşi, trebuie spus că în ciuda acestor rezultate este dificil de stabilit o concluzie certă privind importanţa extractului de usturoi în prevenţia cancerului. De asemenea, rezultatele acestor studii nu ar trebui să încurajeze persoanele să consume excesiv usturoi sau extracte de usturoi.
Consumul de usturoi în exces poate cauza probleme digestive cum ar fi pirozis (arsuri epigastrice), ulcer (consumul excesiv de usturoi poate declanşa o criză de ulcer), vărsături sau diaree. De asemenea, consumul de usturoi poate interacţiona cu anumite medicamente cum ar fi antiretroviralele sau anticoagulante orale.

Nu este foarte clar dacă efectul anticanceros se datorează usturoiului singur sau în combinaţie cu alţi nutrienţi. În plus, trebuie reţinut faptul că NCI (National Cancer Institute) nu recomandă niciun supliment alimentar pentru prevenţia cancerului, însă este admis faptul că usturoiul, alături de alte vegetale, are un potenţial efect anticanceros.

De asemenea, nu s-a stabilit până acum doza necesară de usturoi necesară pentru reducerea riscului de cancer; în plus, compuşii activi din usturoi îşi pot pierde proprietăţile o dată cu procesarea legumei. OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) recomandă o doză zilnică de 2-5 grame de usturoi proaspăt (un căţel de usturoi), echivalentul a 0, 4-1, 2 grame de usturoi pudră pentru o alimentaţie sănătoasă.

Antioxidanţii

Antioxidanţii sunt compuşi care neutralizează radicalii liberi (care pot leza ADN-ul şi deci pot induce cancerul). Organismul sintetizează o parte din aceşti antioxidanţi (antioxidanţi endogeni) însă ei pot proveni şi din aportul exogen. Exemple de antioxidanţi sunt beta-carotenul, licopenul, vitaminele A, C, E, seleniu.

Mai multe studii pe animale de laborator au arătat că aportul exogen de antioxidanţi poate preveni anumite tipuri de cancere însă studiile pe subiecţi umani au rezultate controversate.

Un studiu efectuat pe populaţia chineză privind efectele suplimentelor de antioxidanţi (o combinaţie de beta-caroten, tocoferol, selenium) asupra riscului de cancer, a arătat că acestea nu modifică riscul de apariţie a cancerului gastric şi cancerului de esofag [16].

Numeroase alte studii au demonstrat că nu există o asociere între suplimentarea de antioxidanţi şi prevenirea cancerului. Dimpotrivă, se pare că suplimentele de antioxidanţi pot determina chiar creşterea riscului de cancer. Un studiu american a analizat efectul suplimentării de beta-caroten şi retinol asupra incidenței cancerului de plămân la subiecţii care prezentau un risc crescut de cancer datorită fumatului sau expunerii la azbest.

Studiul a arătat că suplimentarea zilnică de retinol şi beta-caroten mai mult de 10 ani a dus la o creştere a incidenţei cancerului de plămân şi o creştere a mortalităţii [17]. În plus, deşi nu există date suficiente, se pare ca pacienţii sub tratament oncologic care au luat suplimente de antioxidanţi au avut un prognostic mai prost, în special fumătorii.

Vitamina D

Vitamina D este o vitamină liposolubilă care intervine în metabolismul fosfocalcic care se sintetizează în piele sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Alte surse de vitamina D sunt alimentele (carne, ouă, peste) şi suplimentele alimentare. În anumite cazuri este necesară suplimentarea vitaminei D (gravide, copii mici, sezon rece) însă este recomandat ca aceste suplimente să fie indicate de către medic în urma unei consultaţii.

Mai multe studii au arătat că suplimentarea vitaminei D poate reduce riscul anumitor cancere cum ar fi cancerul colorectal. Studiile experimentale pe animale de laborator au arătat o posbilă asociere între vitamina D şi riscul de cancer: se pare că vitamina D încetineşte sau previne apariţia cancerului prin promovarea diferenţierii celulare, stimularea apoptozei şi reducerea angiogenezei [18].
Aceste date au fost în parte confirmate de studiile epidemiologice efectuate pe oameni care au arătat că persoanele care au un nivel crescut de vitamina D au un risc mai mic de a dezvolta anumite tipuri de cancere cum ar fi cancer colorectal, sân, prostată şi pancreas.

Există, totuşi, mai multe controverse în legătură cu aceste rezultate: nivelul de vitamina D măsurat la un moment dat în timpul studiului nu reflectă neapărat fidel nivelul de vitamina D al acelei persoane; este posibil ca persoanele care au nivel crescut de vitamina D să aibă şi alte obiceiuri sănătoase (care să explice riscul scăzut de cancer), etc. [18]

În prezent, există mai multe studii în curs de desfăşurare pentru stabilirea nivelului optim de vitamina D în prevenţia cancerului de prostată, colorectal sau pulmonar. Se mai investighează, de asemenea, efectul suplimentarii vitaminei D asupra dezvoltării adenoamelor colorectale (leziuni premaligne).

Medicii atrag atenţia asupra suplimentării excesive a vitaminei D. Un aport excesiv de vitamina D poate avea efecte toxice ducând la calcinoza (adică depunerea de calciu în ţesuturi cum ar fi rinichi sau plămâni) şi hipercalcemie.
Este foarte puţin probabil că un nivel crescut de vitamina D să se datoreze consumului crescut de alimente ce conţin vitamina D; de cele mai multe ori apare din cauza unui exces de suplimente alimentare.

Calciul

Calciul este unul din mineralele esenţiale care nu trebuie să lipsească dintr-o dietă sănătoasă. Alimente bogate în calciu sunt laptele, legumele verzi, cerealele, fasolea, etc.

Există date consistente care arată că aportul crescut de calciu oferă protecţie împotriva cancerului colorectal [19]. Mecanismul nu este foarte clar elucidat, una din explicaţii fiind că acest mineral formează săruri de calciu şi astfel ar proteja mucoasa colonică de acizii şi metaboliţii dăunători de la acest nivel; o altă explicaţie ar fi că intervine în căile de semnalizare de la nivel celular privind diferenţierea sau apoptoza.

Numeroase studii clinice au investigat efectul aportului crescut de calciu asupra reducerii riscului de cancer însă datele sunt controversate. Un studiu publicat în 2003 a arătat că aportul crescut de calciu (dieta sau suplimente) nu reduce riscul de cancer colorectal [20]. Un alt studiu, în schimb, a arătat că persoanele care au avut aport mai mare de 700 mg de calciu pe zi au avut un risc cu 35-45% mai mic de dezvolta cancer colorectal inferior comparativ cu persoanele care au avut un aport mai mic de 500 mg de calciu pe zi. Nicio asociere nu s-a găsit între aportul de calciu şi cancerul de colon proximal [21].

Alte studii au arătat că aportul ridicat de calciu reduce riscul de cancer de rect însă corelaţia nu este semnificativ statistică. Pe lângă reducerea riscului de cancer colorectal, se pare că aportul ridicat de calciu reduce şi riscul apariţiei de adenoame colorectale (care premerg de multe ori cancerul colorectal). De asemenea, s-a mai arătat că efectul benefic al calciului este crescut de asocierea cu vitamina D.

Aportul recomandat de calciu este de aproximativ 2, 5 grame pe zi; un aport mai mare de 5 grame pe zi timp îndelungat poate avea efecte dăunătoare asupra organismului: hipercalcemie, litiază renală, insuficienţă renală, etc. În plus, chiar dacă nu există studii consistente în acest sens, se pare că aportul ridicat de calciu favorizează apariţia cancerului de prostată.

Ce ar trebui să evităm pentru a preveni cancerul

Obezitatea

Obezitatea este asociată nu numai cu un risc crescut de boli cardiovasculare dar şi cu un risc crescut pentru anumite cancere: sân, endometru, colon, rinichi, pancreas, tiroidă, etc. În prezent există mai multe studii în curs de desfăşurare care investighează relaţia dintre obezitate şi riscul de cancer.

Au fost invocate mai multe ipoteze care explică asocierea dintre cancer şi obezitate [24]:

• țesutul adipos produce cantităţi crescut de estrogeni, hormoni care sunt implicaţi în cancerul de sân, endometru sau alte tipuri de cancer
• nivelul ridicat de insulină şi de IGF (insulin growth factor) ar putea stimula dezvoltarea anumitor tipuri de cancer
• leptina, un hormon care se găseşte din abundenţă la persoanele obeze, stimulează proliferarea celulară, în timp ce adiponectina, care se găseşte mai degrabă la persoanele normoponderale, are efecte antiproliferative
• se pare că celulele adipoase au atât efecte directe cât şi indirecte asupra dezvoltării tumorale (prin mTor, mamalian target of rapamycin)
• persoanele obeze au un nivel cronic de inflamaţie, care este asociată cu un risc crescut de cancer

Obezitatea este asociată cu mai multe tipuri de cancer. Studiile au arătat că există un risc mai mare de cancer de sân (cancer de sân estrogen-pozitiv) la femeile obeze în postmenopauză comparativ cu femeile normoponderale. Obezitatea a fost, în schimb, asociată cu un risc mai mic de cancer de sân la femeile în premenopauză; se pare că aceste corelaţii se datorează vârstei la care femeile au devenit supraponderale sau obeze.

În ceea ce priveşte neoplasmul de endometru, riscul de apariţie a cancerului este de 2 până la 4 ori mai mare la femeile obeze comparativ cu femeile normoponderale. De asemenea, obezitatea, mai ales obezitatea abdominală, a fost asociată cu un risc crescut de cancer de colon, în special la bărbaţi.

Mai multe studii observaţionale au demonstrat că persoanele care pierd în greutate şi revin la greutatea normală au un risc mai redus de a dezvolta cancer de cancer de sân şi cancer de endometru. De asemenea, mai multe studii au arătat că persoanele supuse chirurgiei bariatrice au o rată mai mică de dezvolta cancere asociate obezităţii decât persoanele obeze care nu au efectuat chirurgie bariatrică.

Fumatul

Fumatul reprezintă cel mai important factor de risc în apariţia cancerului care poate fi evitat. Fumul de ţigară conţine o mulţime de agenţi chimici dintre care peste 50 sunt carcinogeni: hidrocarburi aromate policiclice, hidrocarburi heterociclice, benzen, nitrozamine, poloniu 210 radioactiv, etc [2].

Potrivit OMS, fumatul este responsabil de aproximativ 22% din cazurile de deces cauzate de cancer, anual [3]. Trebuie spus că fumatul nu este numai un factor de risc pentru cancer dar şi pentru anumite boli pulmonare (emfizem, bronşita) sau cardiovasculare.

Studiile au arătat că fumătorii au un risc de 6 ori mai mare de a suferi de infarct miocardic decât nefumătorii şi că acest risc creşte cu numărul de ţigări consumate.

Fumatul este implicat în apariţia mai multor tipuri de cancer cum ar fi cancer de plămân, esofag, laringe, cavitate bucală, vezica urinară, pancreas, rinichi, stomac, col uterin. Statisticile arată că 70% din cazurile de cancer pulmonar pot fi atribuite fumatului.

De asemenea, fumatul pasiv creşte riscul de cancer de plămân cu 25% la nefumători [3]. S-a arătat că nu numai fumatul propriu-zis (care presupune inhalarea fumului de ţigară) este implicat în apariţia neoplaziilor dar şi fumatul fără inhalare poate cauza cancer; este adevărat că riscul de cancer este mai mic decât în cazul fumatului propriu-zis, însă el tot exista datorită contactului direct cu compuşii carcinogeni conţinuţi în ţigară: buze, cavitate bucală, laringe etc.

Ţigările „light”

De-a lungul timpului, companiile producătoare de ţigări au lansat pe piaţă o gamă variată de ţigări: light, ultralight, cu diferite arome, etc.

Ţigările comercializate sub denumirea de ţigări light se disting prin faptul că au un filtru din acetat de celuloză, cu mici orificii care să permită diluţia fumului de tigară cu aerul din atmosferă, un înveliş extern mai poros şi diferite combinaţii de substanţe chimice (hidrocarburi aromate policiclice, toluen, arsenic, fenoli, etc).

Se pare că fumul rezultat de la o ţigaretă light conţine mai puţin gudron decât o ţigaretă normală, însă cantitatea pe care o inhalează fiecare variază. În plus, studiile au arătat că ţigările light sau ultralight expun persoanele fumătoare la aceleaşi riscuri de sănătate ca şi ţigările normale. Mai mult, efectul este înşelător pentru că aceste ţigarete sunt făcute în aşa fel încât să conţină mai puţin gudron dar şi mai puţină nicotină; în general, fumătorii sunt dependenţi de nicotină aşa că puff-urile vor fi mai lungi şi mai dese decât în cazul unei ţigarete obişnuite (sau vor fuma mai multe ţigarete pentru a-şi satisface dependența de nicotină).

Experţii avertizează că nu există tipuri de ţigarete sigure pentru sănătate; singura metodă de a reduce riscurile de sănătate fiind renunţarea la fumat [4].

Ţigaretele light expun persoanele fumătoare la acelaşi risc de cancer pulmonar ca şi ţigaretele normale. Este foarte probabil că persoanele care trec de la ţigaretele normale la ţigarete light să fi inhalat o doză suficientă de substanţe toxice şi deci să prezinte în continuare un risc crescut de dezvolte cancere datorate fumatului (cancer pulmonar, cancer de vezica urinară, etc. ) [5].

Fumatul pasiv

Şi fumatul pasiv poate cauza cancer.
O persoană nefumătoare expusă fumului de ţigară inhalează o serie de compuşi implicaţi în apariţia cancerului: arsenic, benzen, beriliu, cadmiu, crom, etilen oxid, poloniu 210 radioactiv, formaldehida, toluen, etc. Statisticile au arătat că în 2003, în Statele Unite ale Americii, fumatul pasiv a cauzat aproximativ 3. 000 de decese datorate cancerului pulmonar (la persoane nefumătoare) [6].

Consumul excesiv de alcool

Consumul de alcool reprezintă un factor de risc pentru mai multe tipuri de cancere în special în sfera ORL (cavitate bucală, faringe, laringe).
De reţinut faptul că riscul de cancer este direct proporţional cu cantitatea de alcool consumată; de asemenea, riscul creşte considerabil dacă se adăugă un alt factor de risc: fumatul.

Incidența cancerelor cauzate de consumul de alcool variază între sexe, în principal datorită nivelului diferit de consum: 22% din cancerele de orofaringe şi cavitate bucală la bărbaţi se datorează consumului de alcool şi doar 9% în cazul femeilor.

Este important de știut că băuturile alcoolice sunt incluse pe lista de carcinogeni umani [12], fiind implicate în apariţia cancerelor ORL (cavitate bucală, laringe, faringe, esofag), cancer de sân, colon şi ficat.

Se consideră consum excesiv de alcool mai mult de 3 băuturi pe zi sau mai mult de 7 pe săptămână la femeie şi mai mult de 4 băuturi pe zi sau mai mult de 14 pe săptămână la bărbaţi [13].

Există mai multe mecanisme prin care alcoolul creşte riscul de cancer. În primul rând, alcoolul este metabolizat la acetaldehidă, care este un produs chimic toxic şi probabil carcinogen uman (acetaldehida poate cauza alterări ale ADN-ului şi ale proteinelor). În al doilea rând, alcoolul determină formarea de specii radicale de oxigen care produc lezări ale ADN-ului, lipidelor şi proteinelor. În plus, interferă cu absorbţia anumitor compuşi care ar putea proteja sau dimpotrivă ar putea favoriza apariţia cancerului (vitamina A, vitamina E, folati, vitamina D, etc. ) şi creşte nivelul de estrogeni, implicaţi în apariţia cancerului de sân.

Studiile au arătat că alcoolul este un factor de risc major pentru anumite cancer de cap şi gât: cavitate bucală, faringe, laringe. Persoanele care consumă mai mult de 50 de grame de alcool pe zi (echivalentul a 3, 5 băuturi pe zi) au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta aceste tipuri de cancer decât non-alcoolicii, iar riscul creşte dacă se adăugă şi fumatul.

Consumul de alcool este un factor de risc major pentru cancerul de esofag, în particular pentru carcinomul scuamos de esofag. Riscul creşte substanţial dacă persoanele care consumă alcool au un deficit ereditar de alcool dehidrogenază (enzima care degradează alcoolul în organism). De asemenea, consumul excesiv de alcool este un factor de risc independent şi una din cauzele principale de cancer hepatic (carcinom hepatocelular).

În ceea ce priveşte cancerul de sân, s-a arătat că femeile care consumă mai mult de 45 de grame de alcool pe zi (aproximativ 3 băuturi pe zi) au un risc de 1, 5 ori mai mare de a dezvolta cancer de sân decât femeile care consumă alcool moderat (consumul moderat de alcool este considerat o băutură pe zi la femei şi maxim 2 la bărbaţi). De reţinut că riscul de cancer creşte cu cantitatea de alcool consumată; astfel s-a arătat că un consum de 10 grame de alcool pe zi creşte cu 7% riscul de cancer de sân [14]. S-a mai arătat că riscul de cancer colorectal este de 1, 5 ori mai mare la indivizii care consumă 50 de grame sau mai mult de alcool pe zi comparativ cu cei ce consumă alcool ocazional [15].

Numeroase alte studii indică o asociere consumul de alcool şi riscul altor tipuri de cancer cum ar fi pancreas, ovar, prostată, stomac, uter şi vezică urinară, însă nu exista până acum date consistente cu privire la această asociere.

Riscul de cancere induse de consumul de alcool depinde în anumite cazuri de o predispoziţie genetică. Există o variantă de alcool-dehidrogenază (enzima care degradează etanolul la acetaldehida) superactivă, care metabolizează mult mai rapid etanolul la acetaldehidă, ceea ce înseamnă că acest compus toxic se va acumula în organism mai repede decât în mod normal.
Persoanele cu forma superactivă de aldehid-dehidrogenază sunt mai predispuse să dezvolte cancerele asociate consumului de alcool. Persoanele care au o anumită variantă de aldehid-dehidrogenaza (ALDH 2), enzima care degradează acetaldehida în organism, metabolizează mai lent acetaldehida; este mult mai puţin probabil că aceste persoane care au varianta ALDH 2 de enzima să consume cantităţi mari de alcool pentru că, prin acumulare, acetaldehida determină efecte neplăcute cum ar fi stare de rău, palpitaţii sau flush cutanat.

Trebuie spus, pe de altă parte, că anumite băuturi alcoolice pot avea şi un efect benefic sănătăţii. Se pare că resveratrolul (un compus care se găseşte în struguri, zmeură etc) din vinul roşu are proprietăţi anticanceroase, însă până acum nu există date care să arate că acest compus este eficient în prevenirea sau tratarea cancerului.

Poluarea

Potrivit OMS, poluarea aerului, apei şi a solului cu agenţi chimici carcinogeni este responsabilă de 1-4% din cazurile de cancer. În anumite ţări, cum ar fi Bangladesh, expunerea la arsenic ar fi responsabilă de 5-10% din cazurile de deces datorate cancerului [2]. Contaminarea alimentelor cu aflatoxine sau dioxina creşte de asemenea riscul de apariţia a cancerului.

Studiile au arătat că expunerea pe termen lung la produşii de ardere incompletă a cărbunelui (poluarea domestică) creşte riscul de cancer pulmonar în special la femeile nefumătoare.

Carcinogenii ocupaţionali

Cancerele ocupaţionale sunt cancere care apar la anumite categorii profesionale; riscul de cancer la aceste grupuri este mult mai mare decât în rândul populaţiei generale.

Statisticile arată că 20-30% dintre bărbaţi şi 5-20% dintre femei, cu vârsta cuprinsă între 15-64 de ani, au fost expuşi sau sunt expuşi agenţilor carcinogeni pulmonari şi că aceste cancere reprezintă aproximativ 10% din numărul total de cancere pulmonare.
De asemenea, se pare că 2% din cazurile de leucemii apar din cauza expunerii la diverşi agenţi carcinogeni [2].

Carcinogenii ocupaţionali sunt implicați în special în apariţia cancerului nazofaringian, pulmonar, de vezică urinară, de laringe, de piele şi în apariţia leucemiilor.
Un exemplu bine cunoscut de cancer apărut ca urmare a expunerii profesionale la anumiţi agenţi carcinogeni este mezoteliomul, un cancer al pleurei care apare ca rezultat al expunerii la azbest.

Radiaţiile

Radiaţiile ionizante sunt, de asemenea, agenţi carcinogeni umani, acestea fiind implicate atât apariţia leucemiilor cât şi anumitor cancere solide. Riscul de cancer este cu atât mai mare cu cât vârsta de expunere la radiaţii ionizante este mai mică.

Studiile arată că expunerea domestică la radon (sol, materiale de construcţie) este responsabilă de 3-14% din cazurile de cancer pulmonar, fiind a doua cauză a acestui tip de cancer după fumat [3]. O măsură prin care se poate reduce expunerea la radon, deci de a preveni riscul de cancer pulmonar, constă în îmbunătăţirea ventilaţiei locuinţelor. În ceea ce priveşte radiaţiile ionizante, o strategie de prevenţie a apariţiei cancerului este reprezentată de stabilirea unor indicaţii stricte de efectuare a investigaţiilor radiologice, în special în cazul copiilor.

Nu numai radiaţiile ionizante, dar şi radiaţiile ultraviolete (radiaţiile solare) sunt implicate în apariţia anumitor tipuri de cancer cutanat, cum ar fi carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular şi melanom. Chiar dacă reprezintă doar 5% din cancerele cutanate, melanomul este una din cele mai agresive forme de cancer, fiind responsabil de cele mai multe decese datorate cancerelor cutanate. Principalele măsuri prin care putem diminua riscul de cancer cutanat sunt limitarea expunerii la soare, evitarea solarelor şi folosirea cremelor de protecţie solară pe timpul verii.

Infecţiile şi vaccinurile anticancer

Potrivit OMS, infecţiile sunt responsabile pentru aproximativ 22% din decesele datorate cancerului în ţările în curs de dezvoltare [2]. Cele mai frecvente infecţii implicate în apariţia cancerului sunt infecţiile cu virusuri hepatitice B şi C (cancer hepatic), infecţiile cu HPV (cancer de col uterin) şi infecţia cu Helicobacter pylori (cancer gastric). De asemenea, anumite parazitoze gastrointestinale cresc riscul apariţiei anumitor cancere cum ar fi colangiocarcinom sau cancer de vezica urinară.

În ultimii ani cercetătorii au reuşit să pună la punct două vaccinuri împotriva cancerului: Gardasil şi Cervarix, care protejează împotriva infecţiei cu HPV 16 şi 18, infecţii responsabile de aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin.

Există două tipuri de vaccinuri anticancer:

• preventive sau profilactice, cum sunt Gardasil şi Cervarix, care previn infecţia cu agenţii infecţioşi responsabili de apariţia cancerului de col uterin
• curative sau terapeutice, destinate să trateze un cancer preexistent prin stimularea sistemului imun

Vaccinurile profilactice au ca ţintă agenţii infecţioşi care cauzează sau contribuie la dezvoltarea cancerului. Aceste vaccinuri sunt similare vaccinurilor convenţionale (gripă, poliomielită, tetanos etc) adică protejează organismul împotriva infecţiei; ele conţin particule inactivate din bacteriile sau virusurile respective; prin urmare nu pot declanşa boala, însă pot în schimb să declanşeze un răspuns imun din partea organismului prin formarea de anticorpi specifici.

Gardasil este un vaccin tetravalent, adică este alcătuit din 4 tipuri de antigene HPV, care corespund serotipurilor 6, 11, 16 şi 18. Trebuie spus că aceste particule nu sunt infecţioase (vaccinurile tradiţionale sunt formate adesea din particule microbiene inactivate sau viu atenuate), însă pot stimula producţia de anticorpi împotriva HPV 6, 11, 16 şi 18.

FDA (Food and Drug Administration) a aprobat folosirea vaccinului Gardasil la femei pentru prevenirea cancerului de col uterin şi a anumitor cancere vulvare şi vaginale cauzate de HPV 16 şi 18. În plus, Gardasil este indicat atât la femei, cât şi la bărbaţi pentru prevenirea cancerului anal, a leziunilor anale premaligne cauzate de aceste serotipuri de HPV şi pentru prevenirea papiloamelor cauzate de HPV 6 şi 11. Gardasil este recomandat persoanelor de sex feminin şi masculin cu vârsta cuprinsă între 9 şi 26 de ani.

Cervarix este un vaccin bivalent, adică este alcătuit din două tipuri de antigene HPV care corespund serotipurilor 16 şi 18. Cervarix este destinat fetelor şi femeilor cu vârsta cuprinsă între 9 şi 25 pentru prevenirea cancerului de col uterin cauzat de HPV 16 şi 18.

Un alt vaccin anticancer este vaccinul împotriva hepatitei B, deorece se ştie că infecţia cronică cu virusul hepatitic B poate determina cancer hepatic. Acesta a fost de fapt primul vaccin împotriva cancerului aprobat şi lansat pe piaţă (1981).

Mai multe studii clinice în curs de desfăşurare investighează vaccinuri anticancer împotriva mai multor tipuri de tumori solide şi împotriva cancerului de col uterin.

Alţi agenţi infecţioşi asociaţi cu cancerul care ar putea beneficia de un tratament specific:
virusul hepatitic C: cancer hepatic

• Epstein Barr: carcinom nazofaringian, limfom Burkitt, limfom Hodgkin
• HHV-8 (herpes virus uman 8) : sarcom Kaposi
• HTLV-1 (virusul limfotropic T-1) : leucemie, limfom cu celule T
• Helicobacter pylori: cancer gastric, MALT (limfom al țestului limfatic asociat mucoasei)
• Schistosoma hematobium: cancer de vezică urinară
• Opistorchis viverrini: colangiocarcinom

Vaccinurile terapeutice (curative) fac parte din terapia biologică şi au scop eradicarea sau încetinirea dezvoltării unei tumori maligne. FDA a aprobat în 2010 primul vaccin terapeutic ca tratament în cancerul metastatic de prostată: sipuleucel-T. Este un vaccin personalizat fiind creat folosind celulele imune prelevate de la pacient.
Studiile au arătat că sipuleucel-T creşte durata de supravieţuire a pacienţilor cu cancer metastatic de prostată cu 4 luni [23].

Vaccinurile terapeutice sunt formate fie din particule izolate din celulele maligne (proteine, glicopeptide, glicolipide), fie din celulele maligne inactivate sau atenuate care poartă un antigen specific, fie din molecule de ARN sau ADN. Celulele maligne sunt prelevate fie de la pacientul în cauză (vaccin autolog) fie de la un alt pacient (vaccin allogenic). Se pare că vaccinurile terapeutice au eficacitate mai mare dacă sunt asociate cu alte forme de tratament oncologic: chirurgie, chimioterapie, etc.