Tumorile ereditare

Autor: Purtan Teodora , publicat la 21-09-2016

Tumorile ereditare
Principala dovadă că mutațiile genetice sunt implicate în dezvoltarea tumorilor canceroase sunt studiile efectuate pe tema tumorilor maligne cu transmitere dominantă, care demonstrează posibilitatea de dezvoltare a tumorilor maligne ereditare la nivelul majorității organelor.

Tumori maligne embrionare

Retinoblastomul reprezintă tumora malignă a retinei care apare, în cele mai multe cazuri, sporadic la pacienți fără antecedente familiale de boală. Aceste persoane prezintă formă neereditară de retinoblastom, cu localizare unilaterală.
În cazurile ereditare de retinoblastom, gena afectată se transmite pe cale autozomal-dominantă și de regulă tumora este localizată bilateral.

În cazul formelor ereditare tumorale, prima mutație are loc la nivelul celulelor germinale (celule care participă în procesul reproducător), pe când în cazul formelor neereditare prima mutație se realizează la nivelul celulelor somatice (celule aflate în organism, neimplicate însă în procesul reproducător).

În cazul formelor ereditare se dezvoltă numeroase tumori din cauza existenței primei mutații la nivelul tuturor celulelor retiniene, pe când în cazul formelor neereditare se dezvoltă o singură tumoră.
Persoanele care prezintă mutația tumorală pe gena afectată prezintă un risc de 95% de a dezvolta tumora. Aceste persoane sunt predispuse și la dezvoltarea altor tipuri de tumori (de exemplu expunerea îndelungată la razele X crește riscul de apariție a sarcoamelor osoase). Astfel, iradierea determină producerea celei de-a doua mutații în cadrul celulelor care prezintă deja prima modificare mutațională, iar celulele care suferă cea de-a doua modificare mutațională determină apariția unor tumori.

Neuroblastomul reprezintă tumora malignă a glandelor suprarenale. Și în cazul acestei tumori există forme tumorale ereditare (mutația tumorală se produce la nivelul genei dominante) și neereditare.
În multe cazuri clinice s-a observat asocierea neuroblastomului cu boala Hirschprung și cu heterocromia. Aceeași genă mutațională implicată în determinarea tumorii canceroase suprarenale, se dezvoltă la nivelul ganglionilor mezenterici și al lanțului simpatic cervical.

Tumora Wilms este o tumoră malignă a rinichiului și se transmite prin prezența mutației la nivelul genei dominante. Forma ereditară de tumoră Wilms este bilaterală și este diagnosticată timpuriu. Tumora Wilms se poate asocia altor afecțiuni cu transmitere dominantă, cum este hemihipertrofia congenitală.

Tumori maligne endocrine

Numeroase studii clinice și genetice efectuate în rândul familiilor cu antecedente de boli tumorale endocrine (hipofiză, paratiroidă, corticosuprarenală, insule pancreatice etc.) au descoperit prezența mutației la nivelul genei dominante, aceasta având efecte multiple.

Adenomatoza endocrină multiplă tip I se caracterizează prin dezvoltarea tumorii maligne la nivelul paratiroidei, hipofizei, corticosuprarenalei sau la nivelul insulelor pancreatice.
Tumorile maligne ale insulelor pancreatice pot secreta în exces glucagon, insulină sau gastrină. Excesul de gastrină poate determina apariția ulcerelor peptice (ex. sindrom Zollinger-Ellison).

Adenomatoza endocrină multiplă tip IIa (sindromul Sipple) semnifică prezența tumorilor multiple (a feocromocitoamelor, a carcinoamelor medulare tiroidiene, a adenoamelor paratiroidiene). Numărul formațiunilor tumorale se multiplică odată cu înaintarea în vârstă. Astfel la 60-65 de ani persoanele care prezintă mutația pe gena dominantă prezintă aproximativ câte 4 formațiuni tumorale per tip.
Tumorile tiroidiene pot produce calcitonină și histaminază.

Adenomatoza endocrină multiplă tip IIb prezintă în completarea tipului IIa neurinoame ale mucoaselor.

Adenoamele paratiroidei sunt tumori maligne ale glandei paratiroide care se pot transmite pe teren ereditar și nu se asociază cu sindroamele adenomatozice endocrine.

Tumorile maligne ale pielii

Perioadele îndelungate de expunere la raze UV, X sau agenți chimici pot stimula dezvoltarea la nivelul pielii a carcinoamelor bazocelulare sau pavimentoase. Studiile genetice au demonstrat faptul că aceste tumori maligne ale pielii nu sunt doar rezultatul unor iradieri pelungite și repetate, ci și rezultatul moștenirii unui teren ereditar favorizant dezvoltării tumorale.

Sindromul nevilor bazocelulari se caracterizează prin dezvoltarea din copilărie a unor carcinoame bazocelulare multiple, diagnosticate în adolescență. Transmiterea bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă.
Prezența mutației pe gena dominantă nu poate induce singură dezvoltarea tumorală. Este necesară intervenția factorului de risc pentru a se ajunge la declanșarea procesului malignizant. Astfel se explică faptul că formațiunea tumorală apare în regiunea tegumentară expusă razelor solare.

Carcinoamele pavimentoase de tip Fergusson-Smith reprezintă dezvoltarea unor numeroase tumori maligne tegumentare la nivelul feței, a urechilor, la nivelul membrelor superioare și inferioare. Aceste tumori sunt asemănătoarea din punct de vedere histo-patologic carcinoamelor pavimentoase, dar după o scurtă perioadă evolutivă (câteva luni) boala se remite spontan.
Majoritatea formațiunilor tumorale se dezvoltă pe un teren ereditar cu transmitere autozomal-dominantă.

Melanomul malign ereditar apare mult mai timpuriu față de cele neereditare și prezintă localizare multiplă. Transmiterea se realizează pe cale autozomal-dominantă.

Cancerul mamar

Există o incidență mult mai crescută a neoplasmului mamar în rândul persoanelor cu antecedente familiale decât al celor fără istoric familial de boală.
Transmiterea bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă. Această formă de cancer mamar apare de obicei în premenopauză și afectează ambii sâni. Rudele de gradul I al persoanelor afectate prezintă un risc de 30% de dezvoltare a tumorii.
În cadrul familiilor cu un teren ereditar dominant, gena afectată poate fi transmisă descendenților chiar și de bărbați. Astfel s-au înregistrat cazuri în care bărbații au fost afectați.

Cancerul digestiv

Polipoza familială a colonului
La ora actuală se observă o creștere a incidenței cancerului de colon atât în țările europene, cât și în SUA. Există o serie de formațiuni tumorale precanceroase ale colonului, cea mai des implicată fiind polipoza familială. Aceasta se caracterizează prin dezvoltarea unui număr crescut de polipi, inițial de natură benignă, la nivelul colonului și a rectului. Boala are o cale de transmitere autozomal-dominantă, cu un debut clinic la 30 ani, iar majoritatea deceselor înregistrate la 40 ani (mult mai devreme față de vârsta de deces înregistrate în cazul populației de rând - aprox 68-70 de ani).

Studiile genetice efectuate în rândul populației afectate prezintă date importante asupra sintezei ADN-ului. În acest caz, celulele localizate la suprafața mucoasei colonului nu înglobează, asemănător celulelor criptate, timidină tritiată. Astfel diferențierea și mobilizarea celulelor localizate în cripte se realizează cu represia procesului de sinteză a ADN-ului. Deci la suprafața mucoasei colonului vor exista zone cu represia sintezei de ADN și zone fără represie. De la nivelul acestor celule se dezvoltă inițial polipi, iar mai apoi formațiuni canceroase.

Sindromul Gardner reprezintă prezența numeroșilor polipi la nivelul colonului și a intestinului subțire, prezența chisturilor sebacee și dermoide, a osteoamelor feței. Riscul de malignizare a formațiunilor tumorale este foarte crescut.
Transmiterea bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă, iar gena afectată prezintă un grad înalt de expresivitate.

Sindromul Peutz-Jeghers reprezintă pigmentarea melanică a mucoasei cavității bucale, a buzelor, a feței și a degetelor. Această pigmentare este asociată de prezența polipilor la diferite niveluri a tractului gastro-intestinal. Riscul de malignizare a formațiunilor tumorale este scăzut, iar transmiterea bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă.

Cancerul gastric
Studiile genetice prezintă o incidență mult mai crescută a neoplasmului gastric în rândul rudelor de gradul I a persoanelor afectate, decât în rândul populației generale. Transmiterea bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă.
Leziunea inițială a cancerului gastric reprezintă gastrita atrofică familială. Studiile imunologice prezintă frecvența crescută a anticorpilor față de celulele parietale localizate la nivelul mucoasei gastrice.
Numeroase cazuri clinice de neoplasm mamar au prezentat în antecedente anemie pernicioasă.
S-a observat o incidență crescută a neoplasmului gastric în rândul persoanelor cu grupă sangvină A.

Cancerul esofagului este frecvent asociat unei keratoze palmo-plantare numită „tiloză” și care are o cale de transmitere autozomal-dominantă.

Cancerul pancreatic
Există forme ereditare de pancreatită transmise pe cale autozomal-dominantă, care reprezintă leziunea inițială a cancerului pancreatic.

Cancerul hepatic este frecvent înregistrat în rândul persoanelor cu ciroză hepatică. Studiile clinice prezintă o anumită asociere între boala cirotică și deficitul de alfa1-antitripsină, o anomalie genetică cu transmitere recesivă.
Studiile genetice efectuate în rândul familiilor cu frecvență crescută a bolii au prezenta existența antigenului Australia ca agent precursor tumorilor benigne hepatice (hepatoame). Modul de transmitere a agentului viral se realizează pe cale autozomal-recesivă.

Tumori nervoase

Neurofibromatoza (boala von Recklinghausen) este agentul precursor al feocromocitoamelor, neuro-fibro-sarcoamelor, meningioamelor și glioamelor. Boala se transmite pe cale autozomal-dominantă.
Bolnavii cu sindrom nevoid bazocelular prezintă risc crescut de dezvoltare a meduloblastoamelor.
Printre afecțiunile tumorale maligne ale sistemului nervos cu caracter erditar putem aminti: glioamele, meningioamele.

Cancerul pulmonar

Chiar dacă principala cauză de dezvoltare a cancerului pulmonar o reprezintă fumatul, nu putem uita nici de factorii ereditari care au o pondere destul de mare. Incidența cancerului pulmonar în rândul persoanelor înrudite este mult mai mare decât la populația generală.
Fibroza pulmonară reprezintă una dintre leziunile precursoare a cancerului pulmonar.

Studiile au arătat că persoanele afectate de neoplasmul pulmonar pot fi încadrate în patru grupe:
  • prima grupă de persoane afectate sunt cele predispuse genetic, fără să conteze intervenția factorilor de mediu;
  • a doua grupă cuprinde persoanele la care, pe lângă intervenția factorilor genetici, acționează și factorii de mediu în declanșarea bolii;
  • a treia grupă reprezintă persoanele supuse acțiunii factorilor de mediu, fără teren genetic favorizant dezvoltării bolii;
  • a patra grupă cuprinde lipsa terenului genetic favorizant și absența acțiunii vreunui factor de mediu în declanșarea bolii.
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent întâlnit în cazul celei de-a doua și a treia grupă de persoane afectate.

Leucemiile, limfoamele și mielomul multiplu

Există anumite stări genetice care favorizează apariția limfoamelor și a leucemiilor. Acestea pot fi: sindromul Down, Sindromul Bloom, anemia Fanconi, imunodeficiențe etc.
Modul de transmitere a bolii se realizează pe cale autozomal-dominantă, rudele de gradul I al persoanelor afectate prezentând un risc crescut de dezvoltare a bolii (în majoritatea cazurilor membrii din familie care prezintă aceeași afecțiune sunt frați).
Mielomul multiplu poate reprezenta și el un caracter ereditar, afecțiunea precursoare a acestuia, frecvent întâlnită în rândul persoanelor înrudite, este paraproteinemia lipsită de simptomatologie clinică. [1], [3], [4], [5]

Publicat la 21-09-2016 | Vizite: 3127 | bibliografie

Alte articole:
Notă: informațiile prezentate pe site-ul Ghid-Cancer.ro au rolul de a informa și susține pacienții cu cancer sau aparținătorii acestora, însă nu pot substitui vizita la medic, diagnosticul și tratamentul oferit de acesta în mod direct. Nu ne asumăm nicio răspundere cu privire la efectele pe care acest site le poate avea asupra dvs.
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp