Radioterapia in cancer

Radioterapia oncologică este terapia care folosește radiația ionizantă - în general ca parte a tratamentului în cancer - pentru a controla sau distruge celulele maligne. Tratamentul poate fi curativ pentru anumite tipuri de cancer, condiția fiind ca acestea să fie localizate într-o singură zonă a corpului.

Radioterapia mai poate fi folosită și ca parte a terapiei adjuvante, pentru a preveni recurența tumorală după chirurgie. Aflându-se într-o relație de sinergism cu chimioterapia, radioterapia poate fi folosită în cancerele susceptibile înainte, în timpul și după chimioterapie.

Radioterapia este aplicată tumorilor maligne din cauza capacității sale de a controla creșterea celulară. Radiațiile ionizante acționează prin alterarea ADN-ului țesutului canceros, conducând la moartea celulară. Pentru a evita țesuturile sănătoase - pielea sau organele prin care radiația trebuie să treacă pentru a ajunge la tumoră - fasciculele țintite de radiații sunt orientate din diferite unghiuri de expunere, așa încât să se intersecteze în tumoră, realizând o doză absorbită mult mai mare, decât în vecinătatea sănătoasă.

În afara tratării tumorii, câmpurile iradiante mai pot include și ganglionii limfatici regionali, dacă sunt afectați clinic sau radiologic tumoral. Este necesară includerea unei margini tisulare normale peritumorale, pentru a exclude răspândirea malignă subclinică.

Radioterapia oncologică este specialitatea medicală în care se prescriu radiațiile, fiind diferită de radiologie, care se folosește în imagistică și diagnosticare medicală. Această metodă terapeutică mai poate fi folosită și ca paliație sau în scop curativ. Este de asemenea comună combinarea radioterapiei cu chirurgia, chimioterapia, hormonoterapia, imunoterapia. Cele mai multe tipuri de cancere pot fi tratate, într-o anumită măsură, prin radioterapie.

Intenția tratamentului (curativă, adjuvantă, neoadjuvantă, terapeutică sau paliativă) va depinde atât de tipul tumoral, localizare și stadiu, cât și de starea clinică generală a pacientului. Iradierea totală a corpului este o tehnică folosită la pregătirea corpului pentru a primi un transplant de măduvă osoasă. Brahiterapia, în care se plasează o sursă de radiații în interiorul sau imediat lângă zona de tratat, este o altă formă de radioterapie, care minimalizează expunerea țesuturilor sănătoase în timpul procedurilor care tratează cancerul mamar, de prostată sau localizat la nivelul altor organe.

Radioterapia este aplicată și în cazul unor boli nonmaligne, cum ar fi tratarea nevralgiei trigeminale, neuroamelor acustice, bolii oculare tiroidiene, pterigionului, sinovitei pigmentate vilonodulare, dar și în prevenția cheloizilor, a restenozei vasculare sau osificării heterotopice. Folosirea radiațiilor în condițiile nonmaligne este limitată de riscul cancerelor radioinduse.